Archive for April, 2009

URL scurt si eficient cu noul toolbar Digg

Mult asteptatul toolbar Digg si-a facut aparitia, si pe langa sistemul clasic de votare ne surprinde cu un feature nou, simpatic si extrem de util mai ales in publicarea link-urilor pe Twitter.

Acum ai la dispozitie 2 unelte importante si utile intr-un singur ambalaj, ca la cosmetice. Asta ca sa-ti coafezi putin traficul pe blog.

Vrei sa anunti pe Twitter un post nou pe blog-ul tau, sperand ca in acelasi timp sa atragi si o serie de voturi pe Digg?

Deschide o fereastra noua a browser-ului, copiaza link-ul pe care vrei sa-l trimiti, da-i un paste in bara de adresa, si la inceputul sau adauga http://digg.com/ ca in exemplul de mai jos:

http://digg.com/http://blogsessive.com

Rezultatul va fi un URL scurt de tot ( concret: http://digg.com/u11Uq ) ce va afisa site-ul tau, dar va contine in partea de sus un toolbar Digg ce va afisa o serie de statistici si optiuni in ceea ce priveste pagina accesata, precum in imaginea de mai jos:

Blogsessive prin filtrul Digg
Blogsessive.com trecut prin filtrul Digg

Unealta mi se pare foarte interesanta si utila, dar ramane de vazut daca va avea succes in randul bloggerilor si al microbloggerilor.

Update: Daniel Scocco ridica o serie de semne de intrebare interesante in legatura cu noul DiggBar si frontpage-ul Digg.

via ReadWriteWeb

Cum abordezi un blogger?

Tema abordarii unui blogger a fost subiect de discutie in una dintre sesiunile PRForum. Ulterior, invitat fiind la eveniment, Alex Negrea a scris si el despre abordarea bloggerilor.

Cum nu eram unul dintre participantii sesiunii respective, nu m-am pronuntat, dar profit de blog pentru a o face.

Vorbind despre oamenii de PR si metodele de abordare a bloggerilor, in randul celor din urma se manifesta o oarecare reticenta fata ce tehnicile de comunicare folosite de catre PR-isti, reticenta in mare parte indreptatita.

Chiar in timpul evenimentului, o doamna participanta punea intrebarea:

Dar cum putem sta sa personalizam un mailing list de cateva sute de adrese

Raspunsul este foarte simplu. Cand este vorba de bloggeri uiti de mailing list.

Cel mai puternic atu al bloggerilor este “personalitatea”, tonul unic pe care il dau textelor publicate. In jurul acestui “ton” se strang cei ce le urmaresc activitatea. In jurul acestui “ton” se desfasoara orice activitate de comunicare, fie ca porneste de la blogger, sau se indreapta spre blogger.

Ai de dat un comunicat? Vrei sa prezinti o realizare, un produs? Vorbeste pe limba blogger-ului. Vorbeste-i asa cum si el vorbeste celor care-l asculta.

De ce ar fi bloggerii “mai cu mot”?

Spre diferenta de media clasica, bloggerii strang in jurul lor un public mai clar definit. Nu vrei sa trimiti un comunicat unui blogger daca publicul lui nu este in target-ul tau. Cu siguranta comunicatul tau va sfarsi in “Trash” sau “Spam”.

De ce sa nu ii punem in mailing list?

Pentru ca cei care pot contribui real la campania ta de comunicare nu sunt atat de multi incat sa nu iti poti rupe putin din timpul tau pentru a-ti personaliza mesajul.

Blogging-ul in Romania este inca un teren virgin. Cu cateva exceptii, se paseste incet si nesigur. Exceptiile sunt cei care au reusit sa straga in jurul lor majoritatea publicului, sau majoritatea publicului care conteaza.

A trimite un comunicat identic la 50 de bloggeri inseamna a aborda poate de 25 sau 50 de ori acelasi public, in conditiile in care masa de urmaritori a unuia sau a doi dintre acesti bloggeri, se confunda cu masa de urmaritori celorlalti 48 sau 49.

Tinteste unde conteaza. Personalizat.
Tinteste unde conteaza. Personalizat.

Atinge bloggerul unde il doare!

Citeste-i blog-ul. Urmareste-i comentariile. Vezi ce-i trezeste interesul. De cele mai multe ori, relatia cu publicul sau este cel mai important lucru pentru un blogger. De la aceasta relatie deriva toate celelalte beneficii: trafic, advertising si bani, faima, etc.

Vrei sa-i atragi? Ofera-i ceva la schimb. Ajuta-l sa-si imbunatateasca relatia cu publicul sau ofera-i un castig financiar daca obiectul comunicarii tale nu intra in sfera non-profit.

Bloggeri nu stabilesc relatii cu companii

Daca tu angajat S.C. MegaFirma S.R.L. este irelevant pentru un blogger. Succesul comunicarii sta in felul in care tu, Gigel d’Piar, reusesti sa stabilesti o punte comuna cu el la nivel personal. Prezinta-te inainte de toate si fa-o in cel mai uman mod cu putinta. Ti se va raspunde cu aceeasi moneda.

Dupa PR Forum 2009, multi dintre oamenii de PR au remarcat faptul ca bloggerii nu sunt “baietii aia rai din online care te calca in picioare cu orice ocazie”.

Tot ce trebuie este sa stii cum sa-ti adaptezi mesajul la fiecare in parte, iar asta, e treaba ta ca om de PR.

Update de PageRank. Update de Alexa.

Pe scurt, daca te intereseaza catusi de putin ce pagerank are site-ul tau, arunca o privire in Google Toolbar. Tocmai are loc un update.

Noul design si sistem de ranking al Alexa

De asemenea, uriasul Alexa.com tocmai s-a schimbat la fata si se pare ca si-a actualizat si imbunatatit si sistemul de ranking.

Ce e rau in a fi mic?

Nu stiu de unde a aparut ideea asta ca un business trebuie neaparat sa se extinda. Ca plaja de servicii trebuie diversifica. Ca trebuie sa crestem echipa, sa fim mari, sa avem birouri si in orasul X si in Y si daca se poate si in tarile vecine.

Pornind de la treapta cea mai de jos, freelancing-ul, multi viseaza sa formeze studiouri si agentii. Agentiile la randul lor vor sa atace alte tipuri de proiecte si odata cu aparitia acestora, sunt nevoie sa-si mareasca echipa.

Nu zic ca e un lucru rau, daca este facut calculat si cu rabdare, dar parca prea vrem cu toti sa fim “mari”. Ce e rau in a fi mic? Nimic!

Buturuga mica

O sa pornesc de la un exemplu destul de cunoscut printre bucuresteni.

Cati dintre voi nu sunteti familiarizati cu faimoasa “shaorma de la Dristor”? Daca nu ati mancat niciodata, macar ati auzit de la un cunoscut. Ce face shaormeria de la Dristor? In principiu rupe capul McDonalds-ului de vis-a-vis, pe acelasi domeniu de activitate.

La ambele locatii este coada mereu, fara exceptie. McDonalds mai vinde si cate o inghetata de 2 lei elevilor de la scoala de langa, pe cand fiecare vanzare a shaormeriei le baga in buzunar cel putin 15 lei.

Ia shaorma de la Dristor si mut-o langa Mc-ul din Piata Unirii si povestea frumoasa se incheie.

Ti-ai putea imagina “Shaorma de la Dristor de la Unirii”? Sau “Shaorma de la Dristor din Buzau”?

“Mancare in Dristor” este nisa lor, nisa unde oamenii astia ruleaza regeste pe langa concurenta.

Cand e cazul sa ramai mic?

1. Cand anii si experienta din spate te-au pozitionat excelent pe o nisa. Sigur, acest renume te va ajuta sa penetrezi nise noi, insa trebuie sa te pregatesti pentru o cantitate suficienta de reticenta. Actualizarea pozitionarii sau repozitionarea totala cer timp, rabdare si o serie de lucrari ce vor certifica noile competente. Esti gata sa o iei de la 0, sau de la 10-20%?

2. Cand studioul tau de design primeste o cerere de oferta pentru un “proiect mare”. Calculeaza-ti bine pasii! Un proiect mare aduce cu sine cheltuieli mari. Necesita o echipa marita, mult mai mult timp dedicat si poate duce la o scadere in calitatea comunicarii cu ceilalti clienti si a comunicarii agentiei in general. In plus, marele proiect poate fi un caz singular sau chiar un insucces avand in vedere experienta scazuta pe care o ai in a dezvolta astfel de proiecte. Asfel, in loc de boost in afaceri se va transforma intr-o pierdere.

3. Cand tii la, si te mandresti cu relatiile apropiate pe care le-ai dezvoltat cu clientii. Cand esti mandru de faptul ca nu mai esti vazut ca unul dintre “baietii cu site-ul”, si ca ai devenit “consultatul pe online”. Odata cu cresterea, atentia iti va fi solicitata de mult mai multe lucruri si asta se va reflecta in nivelul la care vei interactiona cu fiecare client in parte.

4. Cand pasiunea este inca suficient de puternica pentru a acoperi tentatia de industrializare. Cand vrei sa ai motivatia sa visezi 20 de minute la cum sa pozitionezi o linie, ce culoare sa ii dai si sa treci relaxat prin lista de 2000 de fonturi instalate pana il auzi pe unul dintre ele ca-ti sopteste: “Me, me… pick me! Pick me!”.

Nu e nimic rau in a fi mic, sau mai bine zis, in a fi mare printre cei mici. Sau iti doresti sa fii mic printre uriasi?

Vrei sa fii mare, fa-o cu cap si atunci cand este intr-adevar justificat.

Va e mila, v-am luat banii!

Celebra replica din Filantropica este de actualitate si azi. Zi de zi se manifesta in mentalitatea romanilor intr-o forma sau alta, fie ca e vorba de relatiile dintre oameni sau relatiile de business. Face parte din codul nostru genetic.

Drept dovada sta o intamplare de ieri.

Ies sa iau masa de pranz la un local. Hopa sus pe motor si da-i bice pana la destinatie. Odata ajuns la destinatie, vad un loc de parcare (singurul de altfel). Cu bunavointa ar fi intrat si motorul si o masina.

In timp ce-mi parcam frumos motorul, trece pe langa un VW Passat. Mi-am dat seama ca soferul nu e convins ca poate intra langa mine si dadea sa-si caute alt loc (again, alt loc nu mai exista).

Scot motorul din parcare si-i fac semn sa deschida geamul. Il deschide iar eu ii spun:

Hai incoace ca alt loc nu gasesti, dar da-o puuutin mai in fata ca eu am loc sa o bag intre tine si ala din spate si ne descurcam amandoi.

Raspunsul soferului de Passat:

Dar de ce nu o iei tu de aici sa o sui pe trotuar in fata restaurantului?

In concluzie, nu te astepta la multumiri cand faci un bine unui roman. Prost esti ca-l faci. De prost te ia el si indiferent ce-ai face, pentru el e normal sa ii faci loc sau sa-l ajuti, ca in fond, tu ai gresit de dinainte sa apara el la fata locului.

Fara scrupule, fara mila, fara bun simt. Relatiile interumane in Romania.

RNC, RoTLD si propagarea domeniilor in 2009 in Romania

Nu de putine ori RNC-ul si restul organizatiilor care se ocupa de segmentul domeniilor de internet in .RO au fost acuzate de lipsa de transparenta sau comportament “mafiot”.

Pana si termenul contractul care defineste “pe viata” ca fiind valabil pana la noi ordine sau pana cand au chef sa schimbe regulile jocului suna dubios.

Dar problema cea mai mare este administrarea domeniilor, “suferinta” prin care trebuie sa treci pentru a edita datele (nameserver-ele) unui domeniu, pentru a-l transfera sau sterge.

Transferul si stergerea se efectueaza numai pe baza unor cereri “fizice” trimise prin fax, posta sau la sediul organizatiei. Acestea sunt metodele de comunicare in 2009 cu o companie a carui business se deruleaza preponderent in online.

Editarea datelor implica completari de formulare si multa, multa rabdare.

Iau ca exemplu site-ul Caro Hotel pe care l-am lansat recent. De comun acord cu clientul am decis ca versiunea de baza de limba sa fie cea engleza, urmand ca ulterior sa fie dezvoltata versiunea de limba romana si publicata pe un subdomeniu.

La momentul actual ambele versiuni sunt finalizate, dar versiunea de limba romana asteapta de 3 zile “propagarea DNS-uri” amaratului de subdomeniu. Eu astept. Clientul asteapta. Business-ul este “on hold”.

Cand se vor indura de noi? Cine stie. Alo, baieti, venim cu un “cadou”? Who do I have to f*ck to get a subdomain up and running this week?

Daca v-ati pus intrebarea de ce blog-ul acesta este pe un domeniu .com, tocmai v-am raspuns. Iar ca un motiv aditional, in 30 de minute de la achizitionarea domeniului, host-ul era gata, baza de date creata, eventualele subdomenii gata si totul propagat A.S.A.P.

E timpul ca organizatiile astea sa se prinda ca online-ul inseamna INSTANT. Click aici, click aici, codul aici, va multumim! Wam-bam thank you ma’am!