Archive for May, 2009

Freelancing pentru companii din Romania

Adrian Diaconescu, cunoscut si ca Rubiqube, publica un articol excelent despre colaborarea dintre un freelancer si companiile mici si mijlocii din Romania.

[De ce nu lucrez cu clienti din Romania?] Nu, nu este din ingamfare, ci dintr-un motiv cat se poate de simplu: companiile mici si mijlocii din Romania (ma refer la cele cu capital majoritar romanesc) nu au educatia necesara pentru a sustine un proiect online serios. “Sustine” este cuvantul cheie, pentru ca el sintetizeaza un cumul de factori necesari succesului oricarui proiect online, fie el website de companie, blog sau campanie online, etc.

Continuarea o puteti citi la el pe blog.

Profil de team-leader

Il vezi ca ajunge zilnic printre primii la birou si pleaca printre ultimii. Nu e doar o masca. Nu joaca rolul angajatului implicat. Chiar se implica. Sufera cand vede ca lucrurile nu merg bine si se bucura mai tare decat managerii cei mari cand lucrurile merg cum trebuie.

Este cel care se gandeste mai mult si decat HR managerul la solutii de team-building si cateodata ar face-o si pe banii lui, doar sa creeze acel flow de idei unitar intre oamenii din echipa.

Team leader-ul este cel care pune intrebari, ofera solutii si este constant interesat de soarta companiei tale.

Tot el este primul care-ti va spune ca angajatul tau X merita un bonus frumos la finalul lunii, si tot el este cel care e gata sa-si asume rolul indeziderabil de a comunica lucrurile mai putin placute, pentru a scuti compania de o relatie proasta intre angajati si management. De ce o face? Pentru ca stie ca de aceasta relatie depinde bunul mers al lucrurilor, mai mult decat de existenta lui in echipa.

Chiar si asa, el va cauta mereu o posibilitate de a rasturna comunicarile negative si de a obtine un rezultat benefic sau macar de a diminua efectele lor. El nu va “penaliza” oamenii din echipa, ci le va oferi ocazia sa isi repare greselile.

Team-leader-ul are o personalitate puternica. Stie ca uneori mai greseste, ca doar e om, dar asta nu-l impiedica sa ia in continuare decizii oricand va considera de cuviinta. Are initiativa. Nu-i va fi rusine sa se lupte intre 4 pereti cu managementul daca observa o atitudine gresita. Iar managerul, ar trebui sa fie multumit ca exista cineva atat de implicat incat sa ii spuna in fata tot ce crede.

Un team-leader este liantul echipei, dar…

Exista si exceptii

Cateodata este greu sa faci diferenta intre un team-leader real si unul “de ocazie”. La o privire mai atenta, vei observa ca team-leader-ul uneste in jurul sau echipa pe baza unor factori pozitivi, invariabil.

El este cel care cauta solutii de finalizare a proiectelor alaturi de echipa de design / dezvoltare. El este cel care aduna oamenii de Sales & Client Service si le explica ce se intampla in spatele proiectelor si ce anume ar trebui comunicat clientilor. El ii ajuta sa priveasca dincolo de design-ul unui website atunci cand vor sa abordeze un client nou.

Problema intervine in momentul in care te lasi pacalit de team-leaderii “de ocazie”. In mod constant ii vezi comunicand cu echipa si totul pare OK de la distanta. Privind mai de aproape, vei constata ca isi apropie membrii echipei exclusiv pe factori negativi. Eu nu construiesc. Ei selecteaza o tinta si indreapta atentia echipei asupra acelei tinte.

Acest gen de “leader” nu face management de resurse. Face management de flux de frustari.

Este cel mai periculos element din echipa intrucat, invariabil va reusi in final sa strice natura relatiei dintre management si angajati.

Asa ca, domnule/doamna Manager, poate nu ar fi rau sa bateti “prieteneste” culoarele companiei si sa observati modul in care se grupeaza echipa pe care o conduceti. Fie veti avea o surpriza extrem de placuta, fie veti avea ocazia sa anulati din start factorii negativi.

PR exemplar de la Books-Express.ro

In urma cu ceva vreme anuntam aparitia pe piata de carte a traducerii unei carti pe care mi-am dorit-o, “Wally Olins – The Brand Handbook (Manual de Branding)”. Discutiile purtate in zona de comentarii concluzionau faptul ca in traduceri se pierde mult din calitatea lucrarilor, si acolo unde este posibil, varianta originala in limba engleza este de preferat.

Cum site-urile anumitor librarii sustineau ca versiunea in engleza exista pe stoc, am facut turul Bucurestiului incercand sa o achizitionez. Evident ca in ciuda a ceea ce afirmau site-urile, cartea nu se afla pe stoc, ca deh, trebuie sa se vanda mai bine asta in romana.

Intr-o zi, resemnat cu gandul ca va trebui sa astept dupa o comanda internationala, primesc un email de la Bogdana de la Books-Express.ro, email ce incepea frumusel cu “Buna Alex” si continua cu “scuze pentru deranj”. Partea de PR exemplar intervine in momentul in care imi era oferita “fara nicio obligatie” o copie a “The Brand Handbook”.

Cum, mie? De ce? Nu am un blog cunoscut (cel putin in blogosfera romaneasca). De ce tocmai “The Brand Handbook”, in engleza? Pentru ca Bogdana a avut rabdarea sa rasfoiasca paginile acestui blog si sa afle ce imi place/doresc!

Wally Olins - The Brand Handbook

Nici in momentul in care mi-a fost inmanata cartea nu mi s-a sugerat macar o data sa scriu un post despre Books-Express, iar acest post se doreste a fi in primul rand o multumire Bogdanei pentru gestul extraordinar si in al doilea rand un exemplu pentru oamenii de PR de cum se poate contrui/intretine, cu bun simt, o relatie cu bloggerii.

Exemple negative sunt suficiente, la Zoso, la Bobby Voicu, si mi-am dorit mult sa arat ca se poate si altfel.

Si ca fapt divers, cartea merita toti banii, si mai mult.

Un proiect nou pentru o prietenie veche

De Twenty Advertising ma leaga o colaborare si o prietenie de 5 ani, iar invitatia lui Alin Chiriac de a reface site-ul de prezentare al agentiei nu putea primi decat un raspuns afirmativ, luand in considerare ca ultimele 3 versiuni ale site-ului imi apartineau.

Avand in vedere ca ne leaga atat prietenia cat si multe idei comune, noul site Twenty urmeaza reteta QBKL Media, in your face, all you need to know in one place.

Sa fie intr-un ceas bun baieti!

Twenty Advertising

Cum iti pastrezi angajatii valorosi?

Se da o agentie ce urmareste tiparul:

  • Proiecte de nivel mic si mediu;
  • Echipa mica spre medie;
  • Dorinta mare de dezvoltare.

Sunt convins ca deja am trasat caracteristicile a 90% dintre agentiile romanesti de web. In multe dintre aceste agentii exista oameni de o valoare incontestabila ce din pacate, dupa o perioada mai mica sau mai mare de activitate decid sa paraseasca agentia fie pentru a trece la o agentie mai mare, fie pentru a deveni freelancers.

Acestia sunt oamenii al caror aport in agentie s-a vazut prin cresterea continua a calitatii proiectelor, prin atragerea mai usoara de clienti de renume (pe baza lucrarilor bune din portofoliu), prin coeziunea mai buna intre membrii echipei grupate in jurul lor.

De ce pleaca?

De ce aleg acestia sa paraseasca agentia? Din punctul meu de vedere, principalele motive sunt:

  • Insuficienta financiara;
  • Atingerea plafonului ca pozitie in companie;
  • Lipsa de proiecte competitive;
  • Sfaturile, sugestiile pe care le ofera sunt trecute cu vederea;
  • (Din pacate) Invidia altor angajati.

Si atunci…

Ce poate face un angajator pentru a-si pastra angajatii valorosi?

In cazul insuficientei financiare solutia este destul de simpla. Ii poti oferi un salariu mai bun? Fa-o. Daca nu esti sigur ca-i poti oferi un venit fix mai mare, ofera-i o suplimentare sub forma unui procent din venitul/profitul agentiei. Aceasta solutie il va motiva sa lucreze mai bine, mai rapid stiind ca eforturile lui se vor regasi direct proportional in suma primita la finalul lunii.

Un angajat serios isi va privi intotdeauna job-ul drept o cariera, si nu o obligatie nine-to-five. El isi va dori mereu sa evolueze si sa ocupe pozitii ce vor reflecta real cunostintele sale. Pornind de la premisele din lista de la inceputul articol, este evident ca in 2-3 pasi se poate ajunge pe ultima treapta a evolutiei in cariera la o firma. Mai sus este patronul. Dar, este obligatoriu ca aceasta sa fie ultima pozitie? Sunt curios, cate agentii iau in considerare conceptul (destul de raspandit pe piata internationala) de junior-partner? Cand angajatul si-a adus contributia sensibil la dezvoltarea firmei timp de 4-5-6 ani, oare nu merita putin mai mult decat o palma pe spate si un “Bravo ma!”?

De asemenea, fa tot posibilul sa ii oferi proiecte competitive. Proiecte unde isi poate pune in valoarea cunostintele nou dobandite. Proiecte unde creativitatea se poate manifesta in liniste. Nu-l ingropa in toate nimicurile. Nu a tras pentru firma ta X ani ca acum sa faca site-uri pentru toate firmele de curatenie, firmele de catering sau de paza si protectie din Romania. Mentine-i “spiritul” treaz, altfel il pierzi cu siguranta.

Si din cand in cand, nu ar fi un lucru rau sa mai pleci urechea la ce are de spus. Experienta pe care a acumulat-o s-ar putea sa aduca un suflu nou afacerii tale, iar ideile lui, s-ar putea dovedi a fi acel “lucky break” de care ai nevoie. In plus, poti fi convins ca se va simti mult mai bine stiind ca este ascultat si el, chiar daca nu toate ideile lui vor fi puse in aplicare. Iar tie, ca patron, nu-ti va pica rangul. Nu vei fi mai putin “boss” daca asculti ce are de zis.

In ce priveste echipa, problema este putin mai sensibila. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca cel mai bun angajat al tau (probabil si pe cea mai buna pozitie din companie), va fi tinta multor atacuri interne. Cu toate acestea, el nu va veni niciodata sa se planga in fata ta. Simtul lui de echipa este mai dezvoltat decat nevoia de a lovi in succesul altora. Pentru asta va trebui sa iti folosesti ochii si urechile pana nu va fi prea tarziu. Elementele negative dintr-o echipa trebuie indepartate urgent si fara prea multe resentimente.

Concluzionand, fa tot ce-ti sta in putere sa-ti pastrezi angajatii valorosi. Ei sunt inima si membrele afacerii tale. Creierul esti tu si tie iti revine responsabilitatea deciziilor oportune.

Anger Management #2: Serviciile de printing

Cu greu reusesc sa imi aduc aminte un material trimis catre tipar, offset sau digital, unde sa nu fi avut vreodata probleme. Am senzatia ca furnizorii de servicii de printing fie sunt complet dezinteresati de proiectele ce le sunt incredintate, fie angajatii sunt extrem de prost pregatiti.

Oricat de bine ai pregati materialele, trebuie sa te astepti mereu la ceva ce fie nu pot face, fie nu inteleg, fie nu au tehnologia/materia prima pentru a executa. In perioada in care eram angajatul Twenty Advertising, imi aduc aminte ca am schimbat design-ul cartilor de vizita de 3 ori. Neimportant faptul ca de fiecare data s-a folosit acelasi cod CMYK. Daca Gheorghe estimeaza ca 70% da mai bine decat 75%, atunci asa il face. Evident ca ochiul tau vede diferenta, dar el se jura ca asa iese la tipar, ca nu mereu se pupa culorile si tot asa.

Elementele ce definesc brand-urile au importanta ZERO in ochii multora. Nu mai vorbesc despre faptul ca la acelasi furnizor (acum falimentar am senzatia), cu acelasi design, dar la distanta de cateva saptamani, culorile tot ieseau diferit. Rebranding in toata regula.

O alta problema pe care o am cu ei este lipsa totala de initiativa. Recent, o tipografie a primit macheta unui pliant ce urma a fi impaturit in 4. Desi au constatat ca in fisier toate segmentele erau egale ca dimensiuni, desi cele doua din exterior urmau a fi pliate inauntru (iar spatiu de taiere era adaugat suficient), au ales sa le taie la dimensiuni egale, stiind clar ca nu se vor plia OK. Pai bine mai expertilor, daca ati constatat ca asta putea fi o problema si aveati de unde sa mai taiati 2 mm, de ce n-ati facut-o? Ah.. nu e treaba voastra. Treaba voastra este doar sa livrati un material inutil/urat clientului.

Imi aduc aminte de o amica ce lucra foarte des cu tipografiile. Cand faceau cate un fuck-up, ii lasa sa o sune cate o zi, si in final, le raspundea si le cerea un stoc nou, fara probleme, altfel se pot duce dracului ca banii nu-i primesc. Si cum discutam de sume mari, furnizorii nostri faceau sluj.

Daca vrei sa scoti 1000 de carti de vizita, ia-ti adio. Esti un nimic. Calitatea si atentia o primesti de la 50.000 de Euro in sus. Jenant.

Proiect nou QBKL Media: African Bank Investments Ltd. Interim Results 2009

Partneriatul pe care incheiat recent intre QBKL Media si Investoreports, (Johannesburg, Africa de Sud) s-a concretizat intr-un prim proiect lansat in aceasta dimineata, pentru grupul financiar African Bank Investments Limited, proiect ce consta intr-un mini-site corporate ce face publice rezultatele activitatii grupului la jumatatea anului 2009.

Importanta calitatii comunicarii dintre agentie si client se face remarcata prin timpul de executie al proiectului, de numai 2 zile si jumatate de la primirea brief-urilor pana la publicarea website-ului. Drept dovada, un client educat poate nu numai sa ofere feedback rapid ci si extrem de util.

Ca CMS, WordPress s-a dovedit inca o data a fi o unealta pe care te poti baza.

ABIL Interim Results 2009

Link catre versiunea live

Anger Management #1: Agentiile de publicitate si design-ul web

Am un cui cu chestia asta si ma roade de mult o intrebare: De ce unele agentii de publicitate au senzatia ca pot realiza si design web? Sunt satul de layout-uri facute de “maestrul nostru din agentie”. Maestrul vostru din agentie e un DTP-ist extraordinar, complet de acord, dar nu-l pune sa “deseneze” un site! De ce?

Pentru ca va bateti joc de client!

Este greu ca atunci cand nu ai un departament specializat de online/web sa iti iei inima in dinti si in loc sa faci rahatul praf, sa apelezi la o terta persoana (agentie sau freelancer) pentru a executa lucrarea? Da, stiu, “toti banii clientului” dau mai bine in buzunar decat “o parte din banii clientului”.

Si mai am un cui cu serviciile de printing, dar asta in episodul 2.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi

Ani de-a randul am subliniat importanta unei comunicari de tip educativ intre agentie si client. Toti cei cu care am intrat in contact au auzit asta din gura mea cel putin o data pe saptamana. Toti cei cu titulatura de “Sales Executive” sau “Client Service”. Pentru 90% am vorbit degeaba. Si nu in fiecare caz datorita deinteresului ci mai degraba datorita unei lipse acute de cunostinte de baza in domeniu.

Conceptul de HR in agentiile mici si medii nu exista, de unde si lipsa de performanta a unor angajati. Sfaturile “batranilor” sunt deseori ignorate de patronaje. Accentul cade brutal si ostentativ pe ideea ca multi bani sunt adusi de multi oameni de sales. Oameni de sales in online, pregatiti temeinic, rar. Oameni de sales pur. Cei mai buni pe care i-am intalnit aveau un background tehnic, iar vechimea i-a ridicat in posturi de coordonare a activitatii ce presupunea si contact direct cu clientul.

Lucrand in agentie nu pot sa nu-mi amintesc de faptul ca putini erau cei ce “ma deranjau” la o tigara pentru a-mi cere o lamurire asupra unei notiuni cu tenta tehnica de care se lovisera recent. Intr-o agentie mica sau medie, este greu sa construiesti o echipa eficienta din oameni ghidati de autosuficienta, din oameni “nine-to-five”.

Toate carentele astea afecteaza negativ speech-ul de sales si capacitatea acestor oameni de a purta o discutie coerenta si utila cu un client. Toate aceste carente afecteaza calitatea brief-urilor ce ajung la departamentele de design si dezvoltare. Toate aceste carente afecteaza comunicarea de tip feedback, iar informatiile ajung la departamentele de care aminteam, nefiltrate, haotic si fara vreun scop precis.

Agentul “profan” nu are cum sa fie puntea de legatura si filtrul comunicarii dintre agentie si client. Nu are prin ce filtru sa treaca posibilitatile de ofertare. Nu are prin ce filtru sa treaca reactiile si cerintele clientului.

Nu-i putem cere clientului sa faca meseria noastra mai bine decat noi, altfel nu am face-o noi pentru el. Trebuie sa-l ajutam sa inteleaga necesitatile lui si modul in care acestea se pot transpune in online. Dar nu o facem.

Cand clientul iti va spune: “X imi face site-ul cu 300 Euro”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “La butonul de limba vreau sa fluture steagul Romaniei”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “Vreau sigla mare”, desi stii bine ca este hidoasa, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi, iar “foamea” generata de criza economica adanceste carentele de comunicare.

Ghid IAB de bune practici in Social Media advertising

Comisia de “User-Generated Content & Social Media” a IAB a dat publicitatii un ghid al bunelor practici in publicitatea prin canalele social media (PDF) ce acopera subiecte precum definirea si exemplificarea ad-urilor din social media, politici privind informatiile private si optiunile/protectia consumatorilor de ad-uri. Este un must-read pentru toti cei din domeniu.

Via TechCrunch