99designs is the #1 marketplace for crowdsourced graphic design. We connect 74,507 passionate designers from around the globe with small businesses who need design projects completed. And, we do it in a timely fashion without the usual risk or cost associated with professional design.

Suna fantastic si sunt convins ca pentru multi dintre clientii site-ului, acest marketplace de tip “concursuri de design” este o adevarata afacere. Cu toate acestea, sunt de asemenea convins ca o parte uriasa din clientela site-ului il foloseste exclusiv pentru motivul costurilor reduse, nebalansand calitatea si coerenta conceptelor primite. Ce ma face sa spun asta? Cele 2 testimoniale de mai jos:

“When you hire one designer you’re stuck with their aesthetic and their concept. With 99designs, you get ideas from many different people.”
Valerie Johnson (A primit 36 de propuneri de logo pentru $295.)

“[If I hired a single designer] I would have no guarantee that the actual outcome would have been anywhere near the same.”
Dharmesh Shah (A primit 1335 de propuneri de logo pentru $600.)

Din cele 2 testimoniale pe care 99designs le afiseaza cu mandrie, se poate concluziona extrem de usor ce ii “mana in lupta” pe clienti: cantitate (alegere) si pret redus. Ce este de asemenea important de observat este ca Valerie Johnson este “dezamagita” de faptul ca a alege un designer anume te blocheaza in stilul lui creativ. Sincer, sunt de parere ca tocmai acesta este atuul fiecarui designer, stilul personal ceea ce denota capacitatea lui de a fi original si de a produce lucrari ce se pot diferentia din multime, dar acest lucru nu este important pentru client. Clientul nu te alege pentru ce faci, ci pentru cat faci si pe ce bani.

Pot sa inteleg si fericirea lui Dharmesh Shah. Niciun designer sanatos la cap nu ar fi oferit (nici nu cred ca ar fi putut produce) 1335 de propuneri de logo pentru acelasi proiect, mai ales in banii oferiti. La naiba, nici compatriotii sai care submineaza pietele de licitatie cu produse de calitate cel mult indoielnica la preturi derizorii nu s-ar fi aventurat la un asemenea numar de propuneri+revizii.

Ca sa trag concluzia la care imi doream sa ajung, atata timp cat pietele de tip 99designs nu-si vor corecta politica si nu vor duce in paralel si o campanie de cultura a design-ului, vom asista in continuare la aparitia de proiecte fara identitate. Exista si exceptii, clienti care stiu ce vor si ce sa urmareasca pe perioada competitiei si designeri extrem de talentati care participa, dar mi se pare ca procentul este atat de mic incat se pierde printre uscaturi.

Identitatea nu e un subiect de licitatie in care pretul scade de la mic la derizoriu.

Este deja un fapt cunoscut, situatia actuala a publicitatii online din Romania nu este de loc imbucuratoare, inregistrindu-se reduceri ale consumurilor de publicitate pe internet fata de semestrul 1 al anului trecut de 30-40%. Regia Boom Online Advertising a fost cel mai mult afectata de reducerile bugetelor de publicitate ale clientilor, fiind pina in acest an si cea mai mare regie de publicitate online din Romania.

Romani suntem nu? Da, asa ca incepem in stilul caracteristic, cu o scuza: “Jeane, totul merge prost!” Remarc utilizarea lui “de loc” intr-un comunicat de presa, scris probabil de un profesionist PR. Daca aveti dubii:

• de loc = originar din, de prin partea locului
• deloc = nicidecum

Trecem peste (si peste scrierea de tip vechi cu î din i), amanunte irelevante ar spune unii, exceptand faptul ca vorbim despre cei ce se ocupa(u) cu promovarea online a imaginii companiilor voastre, publisheri, si deja nu mai am stare sa citesc restul comunicatului.

Avem o scuza de inceput. Avem un concept bazat pe un vechi proverb romanesc: “Pestele de la cap se impute” (“Regia Boom Online Advertising a fost cel mai mult afectata [...] fiind [...] cea mai mare regie de publicitate online din Romania”), ce imi provoaca o stare de greata. De ce? Nici in ceasul al 12-lea nu renuntam la formulele astea pompoase prin care ne ridicam singuri in slavi.

Lider de piata? Congrats. Care piata? Aia de publicitate? Care publicitate? Facuta unde? Pe ce tarife? Cat se platea la click sau la mia de click-uri? Aha… Si, cum sa creasca piata? Cine sa investeasca in bugete daca nimeni nu accepta tarifele mizerabile?

Nu ma recomand un expert in domeniul publicitatii online, faptul ca am creat cateva bannere nu ma califica pe aceasta pozitie, dar nici nu e greu de observat cu ochiul liber cum se fac jocurile in sferele astea ale liderilor de piata. Asa ca la un comunicat get-beget romanesc, nu pot reactiona decat cu un get-beget zambet de tip “capra vecinului”. Sa fie intr-un ceas bun, poate se mai curata piata!

Nu vreau sa ma urmareasca niciun site de stiri sportive, stiri meteo, stiri politice sau auto pe Twitter. Nu vreau sa ma urmareasca pentru ca 99% habar nu au ce inseamna sa utilizezi Twitter ca o unealta de comunicare.

Zilnic se mai trezeste cate un “StiriNuStiuDeCare.ro” sa-mi dea “Follow”. Aceeasi rutina:

1. Ii accesez profilul;
2. Vad o groaza de “urmariti”, putini urmaritori;
3. Nu vad niciun raspuns adresat vreunui urmaritor;
4. Nu vad niciun retweet al vreunei stiri interesante din alta parte sau de la un urmaritor.
5. Rezultat: Ignore!

Dragii mei, cine v-a spus ca Twitter va inlocui RSS-ul, v-a mintit. Not now, not in the near future. Daca vreau stiri fara sa pot purta o conversatie ma abonez la fluxul vostru RSS, unde de obicei am acces la mai mult decat un titlu si un TinyURL. Daca vreau sa imi bat gura de nebun de unul singur dupa ce citesc, ma duc si imi vars oful pe site-urile mari de presa, alaturi de toti membrii de partid si suferinzii psihic.

Nu-mi dati follow. Nu ma vreti cu adevarat. Si ca sa-l parafrazez pe un tiz al meu: “Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreu”.

[De ce nu lucrez cu clienti din Romania?] Nu, nu este din ingamfare, ci dintr-un motiv cat se poate de simplu: companiile mici si mijlocii din Romania (ma refer la cele cu capital majoritar romanesc) nu au educatia necesara pentru a sustine un proiect online serios. “Sustine” este cuvantul cheie, pentru ca el sintetizeaza un cumul de factori necesari succesului oricarui proiect online, fie el website de companie, blog sau campanie online, etc.

Continuarea o puteti citi la el pe blog.

Este cel care se gandeste mai mult si decat HR managerul la solutii de team-building si cateodata ar face-o si pe banii lui, doar sa creeze acel flow de idei unitar intre oamenii din echipa.

Team leader-ul este cel care pune intrebari, ofera solutii si este constant interesat de soarta companiei tale.

Tot el este primul care-ti va spune ca angajatul tau X merita un bonus frumos la finalul lunii, si tot el este cel care e gata sa-si asume rolul indeziderabil de a comunica lucrurile mai putin placute, pentru a scuti compania de o relatie proasta intre angajati si management. De ce o face? Pentru ca stie ca de aceasta relatie depinde bunul mers al lucrurilor, mai mult decat de existenta lui in echipa.

Chiar si asa, el va cauta mereu o posibilitate de a rasturna comunicarile negative si de a obtine un rezultat benefic sau macar de a diminua efectele lor. El nu va “penaliza” oamenii din echipa, ci le va oferi ocazia sa isi repare greselile.

Team-leader-ul are o personalitate puternica. Stie ca uneori mai greseste, ca doar e om, dar asta nu-l impiedica sa ia in continuare decizii oricand va considera de cuviinta. Are initiativa. Nu-i va fi rusine sa se lupte intre 4 pereti cu managementul daca observa o atitudine gresita. Iar managerul, ar trebui sa fie multumit ca exista cineva atat de implicat incat sa ii spuna in fata tot ce crede.

Un team-leader este liantul echipei, dar…

Exista si exceptii

Cateodata este greu sa faci diferenta intre un team-leader real si unul “de ocazie”. La o privire mai atenta, vei observa ca team-leader-ul uneste in jurul sau echipa pe baza unor factori pozitivi, invariabil.

El este cel care cauta solutii de finalizare a proiectelor alaturi de echipa de design / dezvoltare. El este cel care aduna oamenii de Sales & Client Service si le explica ce se intampla in spatele proiectelor si ce anume ar trebui comunicat clientilor. El ii ajuta sa priveasca dincolo de design-ul unui website atunci cand vor sa abordeze un client nou.

Problema intervine in momentul in care te lasi pacalit de team-leaderii “de ocazie”. In mod constant ii vezi comunicand cu echipa si totul pare OK de la distanta. Privind mai de aproape, vei constata ca isi apropie membrii echipei exclusiv pe factori negativi. Eu nu construiesc. Ei selecteaza o tinta si indreapta atentia echipei asupra acelei tinte.

Acest gen de “leader” nu face management de resurse. Face management de flux de frustari.

Este cel mai periculos element din echipa intrucat, invariabil va reusi in final sa strice natura relatiei dintre management si angajati.

Asa ca, domnule/doamna Manager, poate nu ar fi rau sa bateti “prieteneste” culoarele companiei si sa observati modul in care se grupeaza echipa pe care o conduceti. Fie veti avea o surpriza extrem de placuta, fie veti avea ocazia sa anulati din start factorii negativi.

• Proiecte de nivel mic si mediu;
• Echipa mica spre medie;
• Dorinta mare de dezvoltare.

Sunt convins ca deja am trasat caracteristicile a 90% dintre agentiile romanesti de web. In multe dintre aceste agentii exista oameni de o valoare incontestabila ce din pacate, dupa o perioada mai mica sau mai mare de activitate decid sa paraseasca agentia fie pentru a trece la o agentie mai mare, fie pentru a deveni freelancers.

Acestia sunt oamenii al caror aport in agentie s-a vazut prin cresterea continua a calitatii proiectelor, prin atragerea mai usoara de clienti de renume (pe baza lucrarilor bune din portofoliu), prin coeziunea mai buna intre membrii echipei grupate in jurul lor.

De ce pleaca?

De ce aleg acestia sa paraseasca agentia? Din punctul meu de vedere, principalele motive sunt:

• Insuficienta financiara;
• Atingerea plafonului ca pozitie in companie;
• Lipsa de proiecte competitive;
• Sfaturile, sugestiile pe care le ofera sunt trecute cu vederea;
• (Din pacate) Invidia altor angajati.

Si atunci…

Ce poate face un angajator pentru a-si pastra angajatii valorosi?

In cazul insuficientei financiare solutia este destul de simpla. Ii poti oferi un salariu mai bun? Fa-o. Daca nu esti sigur ca-i poti oferi un venit fix mai mare, ofera-i o suplimentare sub forma unui procent din venitul/profitul agentiei. Aceasta solutie il va motiva sa lucreze mai bine, mai rapid stiind ca eforturile lui se vor regasi direct proportional in suma primita la finalul lunii.

Un angajat serios isi va privi intotdeauna job-ul drept o cariera, si nu o obligatie nine-to-five. El isi va dori mereu sa evolueze si sa ocupe pozitii ce vor reflecta real cunostintele sale. Pornind de la premisele din lista de la inceputul articol, este evident ca in 2-3 pasi se poate ajunge pe ultima treapta a evolutiei in cariera la o firma. Mai sus este patronul. Dar, este obligatoriu ca aceasta sa fie ultima pozitie? Sunt curios, cate agentii iau in considerare conceptul (destul de raspandit pe piata internationala) de junior-partner? Cand angajatul si-a adus contributia sensibil la dezvoltarea firmei timp de 4-5-6 ani, oare nu merita putin mai mult decat o palma pe spate si un “Bravo ma!”?

De asemenea, fa tot posibilul sa ii oferi proiecte competitive. Proiecte unde isi poate pune in valoarea cunostintele nou dobandite. Proiecte unde creativitatea se poate manifesta in liniste. Nu-l ingropa in toate nimicurile. Nu a tras pentru firma ta X ani ca acum sa faca site-uri pentru toate firmele de curatenie, firmele de catering sau de paza si protectie din Romania. Mentine-i “spiritul” treaz, altfel il pierzi cu siguranta.

Si din cand in cand, nu ar fi un lucru rau sa mai pleci urechea la ce are de spus. Experienta pe care a acumulat-o s-ar putea sa aduca un suflu nou afacerii tale, iar ideile lui, s-ar putea dovedi a fi acel “lucky break” de care ai nevoie. In plus, poti fi convins ca se va simti mult mai bine stiind ca este ascultat si el, chiar daca nu toate ideile lui vor fi puse in aplicare. Iar tie, ca patron, nu-ti va pica rangul. Nu vei fi mai putin “boss” daca asculti ce are de zis.

In ce priveste echipa, problema este putin mai sensibila. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca cel mai bun angajat al tau (probabil si pe cea mai buna pozitie din companie), va fi tinta multor atacuri interne. Cu toate acestea, el nu va veni niciodata sa se planga in fata ta. Simtul lui de echipa este mai dezvoltat decat nevoia de a lovi in succesul altora. Pentru asta va trebui sa iti folosesti ochii si urechile pana nu va fi prea tarziu. Elementele negative dintr-o echipa trebuie indepartate urgent si fara prea multe resentimente.

Concluzionand, fa tot ce-ti sta in putere sa-ti pastrezi angajatii valorosi. Ei sunt inima si membrele afacerii tale. Creierul esti tu si tie iti revine responsabilitatea deciziilor oportune.

Oricat de bine ai pregati materialele, trebuie sa te astepti mereu la ceva ce fie nu pot face, fie nu inteleg, fie nu au tehnologia/materia prima pentru a executa. In perioada in care eram angajatul Twenty Advertising, imi aduc aminte ca am schimbat design-ul cartilor de vizita de 3 ori. Neimportant faptul ca de fiecare data s-a folosit acelasi cod CMYK. Daca Gheorghe estimeaza ca 70% da mai bine decat 75%, atunci asa il face. Evident ca ochiul tau vede diferenta, dar el se jura ca asa iese la tipar, ca nu mereu se pupa culorile si tot asa.

Elementele ce definesc brand-urile au importanta ZERO in ochii multora. Nu mai vorbesc despre faptul ca la acelasi furnizor (acum falimentar am senzatia), cu acelasi design, dar la distanta de cateva saptamani, culorile tot ieseau diferit. Rebranding in toata regula.

O alta problema pe care o am cu ei este lipsa totala de initiativa. Recent, o tipografie a primit macheta unui pliant ce urma a fi impaturit in 4. Desi au constatat ca in fisier toate segmentele erau egale ca dimensiuni, desi cele doua din exterior urmau a fi pliate inauntru (iar spatiu de taiere era adaugat suficient), au ales sa le taie la dimensiuni egale, stiind clar ca nu se vor plia OK. Pai bine mai expertilor, daca ati constatat ca asta putea fi o problema si aveati de unde sa mai taiati 2 mm, de ce n-ati facut-o? Ah.. nu e treaba voastra. Treaba voastra este doar sa livrati un material inutil/urat clientului.

Imi aduc aminte de o amica ce lucra foarte des cu tipografiile. Cand faceau cate un fuck-up, ii lasa sa o sune cate o zi, si in final, le raspundea si le cerea un stoc nou, fara probleme, altfel se pot duce dracului ca banii nu-i primesc. Si cum discutam de sume mari, furnizorii nostri faceau sluj.

Daca vrei sa scoti 1000 de carti de vizita, ia-ti adio. Esti un nimic. Calitatea si atentia o primesti de la 50.000 de Euro in sus. Jenant.

Pentru ca va bateti joc de client!

Este greu ca atunci cand nu ai un departament specializat de online/web sa iti iei inima in dinti si in loc sa faci rahatul praf, sa apelezi la o terta persoana (agentie sau freelancer) pentru a executa lucrarea? Da, stiu, “toti banii clientului” dau mai bine in buzunar decat “o parte din banii clientului”.

Si mai am un cui cu serviciile de printing, dar asta in episodul 2.

Conceptul de HR in agentiile mici si medii nu exista, de unde si lipsa de performanta a unor angajati. Sfaturile “batranilor” sunt deseori ignorate de patronaje. Accentul cade brutal si ostentativ pe ideea ca multi bani sunt adusi de multi oameni de sales. Oameni de sales in online, pregatiti temeinic, rar. Oameni de sales pur. Cei mai buni pe care i-am intalnit aveau un background tehnic, iar vechimea i-a ridicat in posturi de coordonare a activitatii ce presupunea si contact direct cu clientul.

Lucrand in agentie nu pot sa nu-mi amintesc de faptul ca putini erau cei ce “ma deranjau” la o tigara pentru a-mi cere o lamurire asupra unei notiuni cu tenta tehnica de care se lovisera recent. Intr-o agentie mica sau medie, este greu sa construiesti o echipa eficienta din oameni ghidati de autosuficienta, din oameni “nine-to-five”.

Toate carentele astea afecteaza negativ speech-ul de sales si capacitatea acestor oameni de a purta o discutie coerenta si utila cu un client. Toate aceste carente afecteaza calitatea brief-urilor ce ajung la departamentele de design si dezvoltare. Toate aceste carente afecteaza comunicarea de tip feedback, iar informatiile ajung la departamentele de care aminteam, nefiltrate, haotic si fara vreun scop precis.

Agentul “profan” nu are cum sa fie puntea de legatura si filtrul comunicarii dintre agentie si client. Nu are prin ce filtru sa treaca posibilitatile de ofertare. Nu are prin ce filtru sa treaca reactiile si cerintele clientului.

Nu-i putem cere clientului sa faca meseria noastra mai bine decat noi, altfel nu am face-o noi pentru el. Trebuie sa-l ajutam sa inteleaga necesitatile lui si modul in care acestea se pot transpune in online. Dar nu o facem.

Cand clientul iti va spune: “X imi face site-ul cu 300 Euro”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “La butonul de limba vreau sa fluture steagul Romaniei”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “Vreau sigla mare”, desi stii bine ca este hidoasa, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi, iar “foamea” generata de criza economica adanceste carentele de comunicare.

Costurile lunare ale agentiilor raman in continuare la nivelul de dinainte de criza (sau cresc odata cu cresterea costurilor serviciilor contractate), indiferent de situatia economica actuala. In conditiile in care banii incasati sunt din ce in ce mai putini, solutia tipic romaneasca (am exersat-o bine din ’89 incoace) este disponibilizarea angajatilor.

Surpriza vine de la modul incredibil in care se fac disponibilizari in anumite cazuri. Nu voi da nume de agentii sau persoane, insa explicatia in sine este halucinanta.

Cazurile (pentru ca sunt mai multe) sunt cat de cat asemanatoare iar premisele sunt:

• Grupul A: Unul, doi sau trei dintre angajatii agentiei sunt de prima mana, iar salariile lor sunt de masura experientei;
• Grupul B: Alaturi de ei, exista o echipa de oameni cu mai putina experienta sau chiar mai putin talent, si ale caror salarii sunt evident mai mici;
• De unde incep disponibilizarile?

Raspuns: Din grupul A.

Explicatia: “Ne pare rau, stim ca esti bun, dar la momentul actual nu iti mai putem intretine salariul. X si Y (ambii din grupul B) castiga impreuna cat tine.”

Maestrul Z isi ia talpasita, neintelegand cum patronajul a ajuns la concluzia ca el este cel care duce firma de rapa si ca disponibilizarea lui va solutiona problemele financiare.

Logica din spatele deciziei tine de matematica de clasa a 2-a: Cu banii cu care intretineam un om, putem intretine 2.
Spre sfarsitul gimnaziului insa, si in anii de liceu se invata si alte functii, se introduc in ecuatie mai multe necunoscute, ce daca ar fi luate in calcul ar putea duce la o decizie normala:

X si Y din grupul B produc impreuna la fel de mult ca maestrul Z din grupul A, dar cu mai putina atentie la detalii si poate cu mai putin bun gust. Concedierea lui Z nu inseamna numai o reducere a costurilor, dar si o ingropare a calitatii proiectelor ce ies din agentie. Z va fi capabil sa faca fata unui flux redus de proiecte in perioada de criza, livrand in continuare o calitate ridicata. Diferenta e in calitate.

Problema e ca in Romania sunt prea multi “afaceristi” in online al caror calcul se rezuma la impozitul la stat pe luna urmatoare, si nu la veniturile pe urmatorii X ani sustinute prin calitatea lucrarilor. E mult mai usor sa iei o decizie care sa te scoata din rahat azi, decat una care te scoate putin cate putin in fiecare zi, dar nici nu-ti distruge imaginea.

Poate ca unii isi dau seama ca decizia nu este cea mai buna, dar o iau, chiar si asa, in ideea ca atunci cand se vor pune pe picioare, se va mai gasi un Z pe care sa-l angajeze. Chestia e ca Z astia, s-au mai trezit si ei in anii astia de experienta si nu mai pun botul la vrajeli ieftine, echipa inimoasa, “tu esti liderul” si alte astfel de tipuri de gargara. Si tot acesti Z mai discuta intre ei, majoritatea se cunosc. S-ar putea sa nu mai vrea niciun Z sa auda de agentia ta.

Disponibilizezi? Gandeste-te de doua ori. Decizia s-a putea sa atarne mult mai greu decat ai crezut prima oara!