Profil de team-leader

Il vezi ca ajunge zilnic printre primii la birou si pleaca printre ultimii. Nu e doar o masca. Nu joaca rolul angajatului implicat. Chiar se implica. Sufera cand vede ca lucrurile nu merg bine si se bucura mai tare decat managerii cei mari cand lucrurile merg cum trebuie.

Este cel care se gandeste mai mult si decat HR managerul la solutii de team-building si cateodata ar face-o si pe banii lui, doar sa creeze acel flow de idei unitar intre oamenii din echipa.

Team leader-ul este cel care pune intrebari, ofera solutii si este constant interesat de soarta companiei tale.

Tot el este primul care-ti va spune ca angajatul tau X merita un bonus frumos la finalul lunii, si tot el este cel care e gata sa-si asume rolul indeziderabil de a comunica lucrurile mai putin placute, pentru a scuti compania de o relatie proasta intre angajati si management. De ce o face? Pentru ca stie ca de aceasta relatie depinde bunul mers al lucrurilor, mai mult decat de existenta lui in echipa.

Chiar si asa, el va cauta mereu o posibilitate de a rasturna comunicarile negative si de a obtine un rezultat benefic sau macar de a diminua efectele lor. El nu va “penaliza” oamenii din echipa, ci le va oferi ocazia sa isi repare greselile.

Team-leader-ul are o personalitate puternica. Stie ca uneori mai greseste, ca doar e om, dar asta nu-l impiedica sa ia in continuare decizii oricand va considera de cuviinta. Are initiativa. Nu-i va fi rusine sa se lupte intre 4 pereti cu managementul daca observa o atitudine gresita. Iar managerul, ar trebui sa fie multumit ca exista cineva atat de implicat incat sa ii spuna in fata tot ce crede.

Un team-leader este liantul echipei, dar…

Exista si exceptii

Cateodata este greu sa faci diferenta intre un team-leader real si unul “de ocazie”. La o privire mai atenta, vei observa ca team-leader-ul uneste in jurul sau echipa pe baza unor factori pozitivi, invariabil.

El este cel care cauta solutii de finalizare a proiectelor alaturi de echipa de design / dezvoltare. El este cel care aduna oamenii de Sales & Client Service si le explica ce se intampla in spatele proiectelor si ce anume ar trebui comunicat clientilor. El ii ajuta sa priveasca dincolo de design-ul unui website atunci cand vor sa abordeze un client nou.

Problema intervine in momentul in care te lasi pacalit de team-leaderii “de ocazie”. In mod constant ii vezi comunicand cu echipa si totul pare OK de la distanta. Privind mai de aproape, vei constata ca isi apropie membrii echipei exclusiv pe factori negativi. Eu nu construiesc. Ei selecteaza o tinta si indreapta atentia echipei asupra acelei tinte.

Acest gen de “leader” nu face management de resurse. Face management de flux de frustari.

Este cel mai periculos element din echipa intrucat, invariabil va reusi in final sa strice natura relatiei dintre management si angajati.

Asa ca, domnule/doamna Manager, poate nu ar fi rau sa bateti “prieteneste” culoarele companiei si sa observati modul in care se grupeaza echipa pe care o conduceti. Fie veti avea o surpriza extrem de placuta, fie veti avea ocazia sa anulati din start factorii negativi.

Cum iti pastrezi angajatii valorosi?

Se da o agentie ce urmareste tiparul:

  • Proiecte de nivel mic si mediu;
  • Echipa mica spre medie;
  • Dorinta mare de dezvoltare.

Sunt convins ca deja am trasat caracteristicile a 90% dintre agentiile romanesti de web. In multe dintre aceste agentii exista oameni de o valoare incontestabila ce din pacate, dupa o perioada mai mica sau mai mare de activitate decid sa paraseasca agentia fie pentru a trece la o agentie mai mare, fie pentru a deveni freelancers.

Acestia sunt oamenii al caror aport in agentie s-a vazut prin cresterea continua a calitatii proiectelor, prin atragerea mai usoara de clienti de renume (pe baza lucrarilor bune din portofoliu), prin coeziunea mai buna intre membrii echipei grupate in jurul lor.

De ce pleaca?

De ce aleg acestia sa paraseasca agentia? Din punctul meu de vedere, principalele motive sunt:

  • Insuficienta financiara;
  • Atingerea plafonului ca pozitie in companie;
  • Lipsa de proiecte competitive;
  • Sfaturile, sugestiile pe care le ofera sunt trecute cu vederea;
  • (Din pacate) Invidia altor angajati.

Si atunci…

Ce poate face un angajator pentru a-si pastra angajatii valorosi?

In cazul insuficientei financiare solutia este destul de simpla. Ii poti oferi un salariu mai bun? Fa-o. Daca nu esti sigur ca-i poti oferi un venit fix mai mare, ofera-i o suplimentare sub forma unui procent din venitul/profitul agentiei. Aceasta solutie il va motiva sa lucreze mai bine, mai rapid stiind ca eforturile lui se vor regasi direct proportional in suma primita la finalul lunii.

Un angajat serios isi va privi intotdeauna job-ul drept o cariera, si nu o obligatie nine-to-five. El isi va dori mereu sa evolueze si sa ocupe pozitii ce vor reflecta real cunostintele sale. Pornind de la premisele din lista de la inceputul articol, este evident ca in 2-3 pasi se poate ajunge pe ultima treapta a evolutiei in cariera la o firma. Mai sus este patronul. Dar, este obligatoriu ca aceasta sa fie ultima pozitie? Sunt curios, cate agentii iau in considerare conceptul (destul de raspandit pe piata internationala) de junior-partner? Cand angajatul si-a adus contributia sensibil la dezvoltarea firmei timp de 4-5-6 ani, oare nu merita putin mai mult decat o palma pe spate si un “Bravo ma!”?

De asemenea, fa tot posibilul sa ii oferi proiecte competitive. Proiecte unde isi poate pune in valoarea cunostintele nou dobandite. Proiecte unde creativitatea se poate manifesta in liniste. Nu-l ingropa in toate nimicurile. Nu a tras pentru firma ta X ani ca acum sa faca site-uri pentru toate firmele de curatenie, firmele de catering sau de paza si protectie din Romania. Mentine-i “spiritul” treaz, altfel il pierzi cu siguranta.

Si din cand in cand, nu ar fi un lucru rau sa mai pleci urechea la ce are de spus. Experienta pe care a acumulat-o s-ar putea sa aduca un suflu nou afacerii tale, iar ideile lui, s-ar putea dovedi a fi acel “lucky break” de care ai nevoie. In plus, poti fi convins ca se va simti mult mai bine stiind ca este ascultat si el, chiar daca nu toate ideile lui vor fi puse in aplicare. Iar tie, ca patron, nu-ti va pica rangul. Nu vei fi mai putin “boss” daca asculti ce are de zis.

In ce priveste echipa, problema este putin mai sensibila. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca cel mai bun angajat al tau (probabil si pe cea mai buna pozitie din companie), va fi tinta multor atacuri interne. Cu toate acestea, el nu va veni niciodata sa se planga in fata ta. Simtul lui de echipa este mai dezvoltat decat nevoia de a lovi in succesul altora. Pentru asta va trebui sa iti folosesti ochii si urechile pana nu va fi prea tarziu. Elementele negative dintr-o echipa trebuie indepartate urgent si fara prea multe resentimente.

Concluzionand, fa tot ce-ti sta in putere sa-ti pastrezi angajatii valorosi. Ei sunt inima si membrele afacerii tale. Creierul esti tu si tie iti revine responsabilitatea deciziilor oportune.

Anger Management #2: Serviciile de printing

Cu greu reusesc sa imi aduc aminte un material trimis catre tipar, offset sau digital, unde sa nu fi avut vreodata probleme. Am senzatia ca furnizorii de servicii de printing fie sunt complet dezinteresati de proiectele ce le sunt incredintate, fie angajatii sunt extrem de prost pregatiti.

Oricat de bine ai pregati materialele, trebuie sa te astepti mereu la ceva ce fie nu pot face, fie nu inteleg, fie nu au tehnologia/materia prima pentru a executa. In perioada in care eram angajatul Twenty Advertising, imi aduc aminte ca am schimbat design-ul cartilor de vizita de 3 ori. Neimportant faptul ca de fiecare data s-a folosit acelasi cod CMYK. Daca Gheorghe estimeaza ca 70% da mai bine decat 75%, atunci asa il face. Evident ca ochiul tau vede diferenta, dar el se jura ca asa iese la tipar, ca nu mereu se pupa culorile si tot asa.

Elementele ce definesc brand-urile au importanta ZERO in ochii multora. Nu mai vorbesc despre faptul ca la acelasi furnizor (acum falimentar am senzatia), cu acelasi design, dar la distanta de cateva saptamani, culorile tot ieseau diferit. Rebranding in toata regula.

O alta problema pe care o am cu ei este lipsa totala de initiativa. Recent, o tipografie a primit macheta unui pliant ce urma a fi impaturit in 4. Desi au constatat ca in fisier toate segmentele erau egale ca dimensiuni, desi cele doua din exterior urmau a fi pliate inauntru (iar spatiu de taiere era adaugat suficient), au ales sa le taie la dimensiuni egale, stiind clar ca nu se vor plia OK. Pai bine mai expertilor, daca ati constatat ca asta putea fi o problema si aveati de unde sa mai taiati 2 mm, de ce n-ati facut-o? Ah.. nu e treaba voastra. Treaba voastra este doar sa livrati un material inutil/urat clientului.

Imi aduc aminte de o amica ce lucra foarte des cu tipografiile. Cand faceau cate un fuck-up, ii lasa sa o sune cate o zi, si in final, le raspundea si le cerea un stoc nou, fara probleme, altfel se pot duce dracului ca banii nu-i primesc. Si cum discutam de sume mari, furnizorii nostri faceau sluj.

Daca vrei sa scoti 1000 de carti de vizita, ia-ti adio. Esti un nimic. Calitatea si atentia o primesti de la 50.000 de Euro in sus. Jenant.

Anger Management #1: Agentiile de publicitate si design-ul web

Am un cui cu chestia asta si ma roade de mult o intrebare: De ce unele agentii de publicitate au senzatia ca pot realiza si design web? Sunt satul de layout-uri facute de “maestrul nostru din agentie”. Maestrul vostru din agentie e un DTP-ist extraordinar, complet de acord, dar nu-l pune sa “deseneze” un site! De ce?

Pentru ca va bateti joc de client!

Este greu ca atunci cand nu ai un departament specializat de online/web sa iti iei inima in dinti si in loc sa faci rahatul praf, sa apelezi la o terta persoana (agentie sau freelancer) pentru a executa lucrarea? Da, stiu, “toti banii clientului” dau mai bine in buzunar decat “o parte din banii clientului”.

Si mai am un cui cu serviciile de printing, dar asta in episodul 2.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi

Ani de-a randul am subliniat importanta unei comunicari de tip educativ intre agentie si client. Toti cei cu care am intrat in contact au auzit asta din gura mea cel putin o data pe saptamana. Toti cei cu titulatura de “Sales Executive” sau “Client Service”. Pentru 90% am vorbit degeaba. Si nu in fiecare caz datorita deinteresului ci mai degraba datorita unei lipse acute de cunostinte de baza in domeniu.

Conceptul de HR in agentiile mici si medii nu exista, de unde si lipsa de performanta a unor angajati. Sfaturile “batranilor” sunt deseori ignorate de patronaje. Accentul cade brutal si ostentativ pe ideea ca multi bani sunt adusi de multi oameni de sales. Oameni de sales in online, pregatiti temeinic, rar. Oameni de sales pur. Cei mai buni pe care i-am intalnit aveau un background tehnic, iar vechimea i-a ridicat in posturi de coordonare a activitatii ce presupunea si contact direct cu clientul.

Lucrand in agentie nu pot sa nu-mi amintesc de faptul ca putini erau cei ce “ma deranjau” la o tigara pentru a-mi cere o lamurire asupra unei notiuni cu tenta tehnica de care se lovisera recent. Intr-o agentie mica sau medie, este greu sa construiesti o echipa eficienta din oameni ghidati de autosuficienta, din oameni “nine-to-five”.

Toate carentele astea afecteaza negativ speech-ul de sales si capacitatea acestor oameni de a purta o discutie coerenta si utila cu un client. Toate aceste carente afecteaza calitatea brief-urilor ce ajung la departamentele de design si dezvoltare. Toate aceste carente afecteaza comunicarea de tip feedback, iar informatiile ajung la departamentele de care aminteam, nefiltrate, haotic si fara vreun scop precis.

Agentul “profan” nu are cum sa fie puntea de legatura si filtrul comunicarii dintre agentie si client. Nu are prin ce filtru sa treaca posibilitatile de ofertare. Nu are prin ce filtru sa treaca reactiile si cerintele clientului.

Nu-i putem cere clientului sa faca meseria noastra mai bine decat noi, altfel nu am face-o noi pentru el. Trebuie sa-l ajutam sa inteleaga necesitatile lui si modul in care acestea se pot transpune in online. Dar nu o facem.

Cand clientul iti va spune: “X imi face site-ul cu 300 Euro”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “La butonul de limba vreau sa fluture steagul Romaniei”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “Vreau sigla mare”, desi stii bine ca este hidoasa, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi, iar “foamea” generata de criza economica adanceste carentele de comunicare.

Management defectuos, disponibilizari defectuoase

Ok, e criza. Asta e stabilit de mult si repetat de atat de multe ori incat mai am putin si o iau razna. Ce inseamna criza? Mai putini bani de investit, ceea ce se traduce prin proiecte mai putine sau mai ieftine in agentii.

Costurile lunare ale agentiilor raman in continuare la nivelul de dinainte de criza (sau cresc odata cu cresterea costurilor serviciilor contractate), indiferent de situatia economica actuala. In conditiile in care banii incasati sunt din ce in ce mai putini, solutia tipic romaneasca (am exersat-o bine din ’89 incoace) este disponibilizarea angajatilor.

Surpriza vine de la modul incredibil in care se fac disponibilizari in anumite cazuri. Nu voi da nume de agentii sau persoane, insa explicatia in sine este halucinanta.

Cazurile (pentru ca sunt mai multe) sunt cat de cat asemanatoare iar premisele sunt:

  • Grupul A: Unul, doi sau trei dintre angajatii agentiei sunt de prima mana, iar salariile lor sunt de masura experientei;
  • Grupul B: Alaturi de ei, exista o echipa de oameni cu mai putina experienta sau chiar mai putin talent, si ale caror salarii sunt evident mai mici;
  • De unde incep disponibilizarile?

Raspuns: Din grupul A.

Explicatia: “Ne pare rau, stim ca esti bun, dar la momentul actual nu iti mai putem intretine salariul. X si Y (ambii din grupul B) castiga impreuna cat tine.”

Maestrul Z isi ia talpasita, neintelegand cum patronajul a ajuns la concluzia ca el este cel care duce firma de rapa si ca disponibilizarea lui va solutiona problemele financiare.

Logica din spatele deciziei tine de matematica de clasa a 2-a: Cu banii cu care intretineam un om, putem intretine 2.
Spre sfarsitul gimnaziului insa, si in anii de liceu se invata si alte functii, se introduc in ecuatie mai multe necunoscute, ce daca ar fi luate in calcul ar putea duce la o decizie normala:

X si Y din grupul B produc impreuna la fel de mult ca maestrul Z din grupul A, dar cu mai putina atentie la detalii si poate cu mai putin bun gust. Concedierea lui Z nu inseamna numai o reducere a costurilor, dar si o ingropare a calitatii proiectelor ce ies din agentie. Z va fi capabil sa faca fata unui flux redus de proiecte in perioada de criza, livrand in continuare o calitate ridicata. Diferenta e in calitate.

Problema e ca in Romania sunt prea multi “afaceristi” in online al caror calcul se rezuma la impozitul la stat pe luna urmatoare, si nu la veniturile pe urmatorii X ani sustinute prin calitatea lucrarilor. E mult mai usor sa iei o decizie care sa te scoata din rahat azi, decat una care te scoate putin cate putin in fiecare zi, dar nici nu-ti distruge imaginea.

Poate ca unii isi dau seama ca decizia nu este cea mai buna, dar o iau, chiar si asa, in ideea ca atunci cand se vor pune pe picioare, se va mai gasi un Z pe care sa-l angajeze. Chestia e ca Z astia, s-au mai trezit si ei in anii astia de experienta si nu mai pun botul la vrajeli ieftine, echipa inimoasa, “tu esti liderul” si alte astfel de tipuri de gargara. Si tot acesti Z mai discuta intre ei, majoritatea se cunosc. S-ar putea sa nu mai vrea niciun Z sa auda de agentia ta.

Disponibilizezi? Gandeste-te de doua ori. Decizia s-a putea sa atarne mult mai greu decat ai crezut prima oara!

Ce parere aveti despre pro-bono?

Curios din fire cum sunt, ma macina un gand. Cum vede lumea ideea de a lucra pro bono? Pentru cei ce nu sunt familiari cu termenul, pro bono este varianta scurta a latinescului “pro bono publico”, tradus ca “pentru binele public”. Cu alte cuvinte, cum vedeti ideea de a lucra din convingere, fara recompense financiare, la un proiect.

In principiu, intrebarea se adreseaza oamenilor de web, fie el design, development sau web copywriting, dar este deschisa tuturor.

As aprecia raspunsurile voastre prin comentarii cat mai sincere si detaliate (nu lansez intrebarea pentru a judeca pe cineva), precum si un vot in poll-ul urmator:

Ce parere ai despre "pro-bono"?

View Results

Loading ... Loading ...

Este posibil ca cei ce primesc acest articol prin feed-ul RSS sa nu vada poll-ul activ. Va rog sa vizitati site-ul pentru a vota.

PS: Poti suna un prieten, sau mai bine, trimite-l aici sa raspunda si el.

Paradoxul romanesc

Discutam in urma cu cateva zile cu Adrian despre cateva proiecte noi din online-ul romanesc si am ajuns amandoi la concluzia ca traim un paradox din care nu ne dam silinta sa iesim. Este destul de probabil ca multi dintre noi sa-l constientizeze, dar foarte putini sa faca alegerea corecta pentru a-l depasi.

Ca romani, ne plangem in continuu – si de multe ori pe buna dreptate – ca suntem cu 10, 20, 30 de ani in urma altor natiuni. Ca tehnologie, ca civilizatie, ca oameni. Si asta e rau.

Pe de alta parte, distanta asta ne pune la dispozitie o cantitate uriasa de informatii si teorii verificate pe care trebuie doar sa le aplicam sau sa construim pe baza lor mai departe. Asta e bine.

De la coexistenta asta a binelui si raului in situatia noastra se genereaza paradoxul in care ne complacem.

De ce spun ca ne complacem? Pentru ca avem prostul obicei sa luam totul de la capat si sa repetam greselile altora in loc sa invatam din ele pentru a alege solutia optima din prima sau din cat mai putine incercari.

Nu trebuie sa reinventam roata. E necesar sa o utilizam in forma in care a fost inventata in noi domeniile in care ar putea fi nevoie de ea. Dar noi nu stim sa facem selectia asta. Din motivul asta, in 1907 Henry Ford “invartea sosele” pe rotile masinilor sale, in timp noi invarteam iobagi pe roata.

Corporate blogging – Ghid concentrat natural 100% [eBook]

In urma prezentarii pe care am sustinut-o in martie la PR Forum ca blogger si asociat QBKL Media, am decis alaturi de Cristian Manafu sa ofer celor ce au participat la training, prezentarea mea sub forma unui eBook gratuit care sa dezvolte putin discutia din timpul sesiunii.

Astfel, cateva zile productive mai tarziu a luat nastere eBook-ul “Corporate Blogging – Ghid concentrat natural 100%“.

Intrucat ar fi pacat ca acest ghid sa nu ajunga la toti cei ce au nevoie de el, am decis sa-l public si aici. Asa cum se observa din titlu, acest ghid este dedicat celor ce urmeaza sa creeze si administreze un blog de companie, si este menit sa ii indrepte in directia corecta oferindu-le informatiile de baza pe care ar trebui sa le asimileze si sa le aplice in viitorul lor de bloggeri.

Ghidul poate fi util si celor ce vor sa isi lanseze un blog personal, intrucat multe dintre sfaturile si uneltele incluse in acest ghid ii privesc si pe ei.

Ce contine ghidul?

Urmatorul screenshot al copertei si cuprinsului va ofera suficiente informatii asupra continutului celor 20 de pagini in format PDF ale eBook-ului “Corporate Blogging – Ghid concentrat natural 100%“:

Alex Cristache - Corporate Blogging PDF eBook

Descarca GRATUIT ghidul

Ghidul este disponibil gratuit si poate fi descarcat de la link-ul urmator:
Corporate Blogging – Ghid concentrat natural 100% [PDF eBook]
Click dreapta -> ‘Save link as…’ sau ‘Save target as…’

Daca aveti sugestii pentru imbunatatirea acestui eBook intr-o editie urmatoare, le astept cu interes in sectiunea de comentarii.

Ajuta la popularizarea ghidului!

De asemenea, daca gasiti util acest eBook, v-as fi recunoscator daca ati ajuta la promovarea lui prin metodele de care dispuneti: chat, blog, Twitter…

Va multumesc si… spor la blogging!

Poza de pe coperta este realizata de Larissa Kanno

Cum abordezi un blogger?

Tema abordarii unui blogger a fost subiect de discutie in una dintre sesiunile PRForum. Ulterior, invitat fiind la eveniment, Alex Negrea a scris si el despre abordarea bloggerilor.

Cum nu eram unul dintre participantii sesiunii respective, nu m-am pronuntat, dar profit de blog pentru a o face.

Vorbind despre oamenii de PR si metodele de abordare a bloggerilor, in randul celor din urma se manifesta o oarecare reticenta fata ce tehnicile de comunicare folosite de catre PR-isti, reticenta in mare parte indreptatita.

Chiar in timpul evenimentului, o doamna participanta punea intrebarea:

Dar cum putem sta sa personalizam un mailing list de cateva sute de adrese

Raspunsul este foarte simplu. Cand este vorba de bloggeri uiti de mailing list.

Cel mai puternic atu al bloggerilor este “personalitatea”, tonul unic pe care il dau textelor publicate. In jurul acestui “ton” se strang cei ce le urmaresc activitatea. In jurul acestui “ton” se desfasoara orice activitate de comunicare, fie ca porneste de la blogger, sau se indreapta spre blogger.

Ai de dat un comunicat? Vrei sa prezinti o realizare, un produs? Vorbeste pe limba blogger-ului. Vorbeste-i asa cum si el vorbeste celor care-l asculta.

De ce ar fi bloggerii “mai cu mot”?

Spre diferenta de media clasica, bloggerii strang in jurul lor un public mai clar definit. Nu vrei sa trimiti un comunicat unui blogger daca publicul lui nu este in target-ul tau. Cu siguranta comunicatul tau va sfarsi in “Trash” sau “Spam”.

De ce sa nu ii punem in mailing list?

Pentru ca cei care pot contribui real la campania ta de comunicare nu sunt atat de multi incat sa nu iti poti rupe putin din timpul tau pentru a-ti personaliza mesajul.

Blogging-ul in Romania este inca un teren virgin. Cu cateva exceptii, se paseste incet si nesigur. Exceptiile sunt cei care au reusit sa straga in jurul lor majoritatea publicului, sau majoritatea publicului care conteaza.

A trimite un comunicat identic la 50 de bloggeri inseamna a aborda poate de 25 sau 50 de ori acelasi public, in conditiile in care masa de urmaritori a unuia sau a doi dintre acesti bloggeri, se confunda cu masa de urmaritori celorlalti 48 sau 49.

Tinteste unde conteaza. Personalizat.
Tinteste unde conteaza. Personalizat.

Atinge bloggerul unde il doare!

Citeste-i blog-ul. Urmareste-i comentariile. Vezi ce-i trezeste interesul. De cele mai multe ori, relatia cu publicul sau este cel mai important lucru pentru un blogger. De la aceasta relatie deriva toate celelalte beneficii: trafic, advertising si bani, faima, etc.

Vrei sa-i atragi? Ofera-i ceva la schimb. Ajuta-l sa-si imbunatateasca relatia cu publicul sau ofera-i un castig financiar daca obiectul comunicarii tale nu intra in sfera non-profit.

Bloggeri nu stabilesc relatii cu companii

Daca tu angajat S.C. MegaFirma S.R.L. este irelevant pentru un blogger. Succesul comunicarii sta in felul in care tu, Gigel d’Piar, reusesti sa stabilesti o punte comuna cu el la nivel personal. Prezinta-te inainte de toate si fa-o in cel mai uman mod cu putinta. Ti se va raspunde cu aceeasi moneda.

Dupa PR Forum 2009, multi dintre oamenii de PR au remarcat faptul ca bloggerii nu sunt “baietii aia rai din online care te calca in picioare cu orice ocazie”.

Tot ce trebuie este sa stii cum sa-ti adaptezi mesajul la fiecare in parte, iar asta, e treaba ta ca om de PR.