Limba romana si atitudinea fata de client

Sunt de parere ca nu suntem (inca) si nu am fost o natie de oameni de afaceri ci mai degraba o natie de comercianti, genul “wam-bam-thank-you-ma’am”. Am pus produsul pe taraba, am tipat de 2 ori, daca pica vreun client, bine, daca nu, ghinion. Pur si simplu nu a mers. Iata de ce mult dupa Revolutie, business-urile adevarate nu-si faceau aparitia, in schimb orasele erau impanzite de tarabe, chioscuri, gherete.

Aceasta atitudine de “afaceri” poate fi observata foarte usor studiind limbajul mioritic de business, construit prin imprumuturi cateodata fondate, alteori nu.

La ce ma refer cand spun asta? Am sa explic prin prezentarea a doua cuvinte din limba engleza uzuala care ne vor lumina asupra complexitatii conceptelor si necesitatii generarii de noi termeni pentru a defini concepte similare, dar diferite in abordarea din mediul de afaceri.

Client and Customer

Desi la prima vedere cele doua cuvinte definesc acelasi lucru, in limba engleza sensul lor este diferit si reda conjunctura si anvergura relatiei de afaceri. Customer este definit ca acea persoana care va achizitiona bunuri sau servicii de la furnizor fara a astepta nimic in plus, cu exceptia unui zambet la livrare, poate. In acelasi timp, client este acela care pe langa bunurile/serviciile primite mentine o legatura stransa cu furnizorul asteptand consultanta, sfaturi, imbunatatiri etc.

De aici s-a nascut si termenul de client service si departamentele din companii care se ocupa de acest aspect. Customer service ar fi reprezentat un act singular care in final ar fi avut sanse mici de a crea loialitate fata de brand/produs, a incuraja promovarea lui prin word-of-mouth (din gura-n gura) si asa mai departe.

Client si cumparator

Identic cu limba engleza, si limba romana ofera cele doua alternative, insa acolo unde limba engleza face diferenta, noi punem semn de egalitate oferindu-le ca sinonime.

Desigur, clientul este perceput ca un “cumparator regulat” de la un furnizor, pe cand a cumpara defineste strict o actiune, iar cumparatorul este cel care o intreprinde, o data sau de mai multe ori. Cu toate acestea, tot sunt date ca sinonime, iar in mintea oamenilor ele reprezinta unul si acelasi lucru. Nu pentru ca i s-ar da o importanta prea mare cumparatorului, ci mai degraba pentru ca tindem sa anulam din sensul si puterea clientului.

Rompetrol are clienti. ‘Bostina & Asociatii’ are clienti. Fata cu chibriturile are clienti. Intr-un final suntem o natie de comercianti cu clienti. Niciun comerciant nu este mai afacerist decat altul. Niciun client nu merita mai multa atentie decat altul. Si totul pornind de la atitudine si metehnele limbajului uzual mioritic. Da-ne doamne cuvinte ca sensul il facem noi.