Ok, e criza. Asta e stabilit de mult si repetat de atat de multe ori incat mai am putin si o iau razna. Ce inseamna criza? Mai putini bani de investit, ceea ce se traduce prin proiecte mai putine sau mai ieftine in agentii.
Costurile lunare ale agentiilor raman in continuare la nivelul de dinainte de criza (sau cresc odata cu cresterea costurilor serviciilor contractate), indiferent de situatia economica actuala. In conditiile in care banii incasati sunt din ce in ce mai putini, solutia tipic romaneasca (am exersat-o bine din ’89 incoace) este disponibilizarea angajatilor.
Surpriza vine de la modul incredibil in care se fac disponibilizari in anumite cazuri. Nu voi da nume de agentii sau persoane, insa explicatia in sine este halucinanta.
Cazurile (pentru ca sunt mai multe) sunt cat de cat asemanatoare iar premisele sunt:
- Grupul A: Unul, doi sau trei dintre angajatii agentiei sunt de prima mana, iar salariile lor sunt de masura experientei;
- Grupul B: Alaturi de ei, exista o echipa de oameni cu mai putina experienta sau chiar mai putin talent, si ale caror salarii sunt evident mai mici;
- De unde incep disponibilizarile?
Raspuns: Din grupul A.
Explicatia: “Ne pare rau, stim ca esti bun, dar la momentul actual nu iti mai putem intretine salariul. X si Y (ambii din grupul B) castiga impreuna cat tine.”
Maestrul Z isi ia talpasita, neintelegand cum patronajul a ajuns la concluzia ca el este cel care duce firma de rapa si ca disponibilizarea lui va solutiona problemele financiare.
Logica din spatele deciziei tine de matematica de clasa a 2-a: Cu banii cu care intretineam un om, putem intretine 2.
Spre sfarsitul gimnaziului insa, si in anii de liceu se invata si alte functii, se introduc in ecuatie mai multe necunoscute, ce daca ar fi luate in calcul ar putea duce la o decizie normala:
X si Y din grupul B produc impreuna la fel de mult ca maestrul Z din grupul A, dar cu mai putina atentie la detalii si poate cu mai putin bun gust. Concedierea lui Z nu inseamna numai o reducere a costurilor, dar si o ingropare a calitatii proiectelor ce ies din agentie. Z va fi capabil sa faca fata unui flux redus de proiecte in perioada de criza, livrand in continuare o calitate ridicata. Diferenta e in calitate.
Problema e ca in Romania sunt prea multi “afaceristi” in online al caror calcul se rezuma la impozitul la stat pe luna urmatoare, si nu la veniturile pe urmatorii X ani sustinute prin calitatea lucrarilor. E mult mai usor sa iei o decizie care sa te scoata din rahat azi, decat una care te scoate putin cate putin in fiecare zi, dar nici nu-ti distruge imaginea.
Poate ca unii isi dau seama ca decizia nu este cea mai buna, dar o iau, chiar si asa, in ideea ca atunci cand se vor pune pe picioare, se va mai gasi un Z pe care sa-l angajeze. Chestia e ca Z astia, s-au mai trezit si ei in anii astia de experienta si nu mai pun botul la vrajeli ieftine, echipa inimoasa, “tu esti liderul” si alte astfel de tipuri de gargara. Si tot acesti Z mai discuta intre ei, majoritatea se cunosc. S-ar putea sa nu mai vrea niciun Z sa auda de agentia ta.
Disponibilizezi? Gandeste-te de doua ori. Decizia s-a putea sa atarne mult mai greu decat ai crezut prima oara!
Web & logo designer, blogger, motocilist si rapper in timpul liber. 29 de ani de aventura intr-o lume nebuna.
Perfect de acord! Altceva chiar nu am ce sa mai zic.
Ai omis niste amanunte din ipoteza, care s-ar putea sa influenteze concluzia. Avand in vedere ca Z este un maestru, a avut grija sa ia langa el oameni capabili(X si Y) si sa-i instruiasca(nici Z nu s-a nascut maestru).
Fiind criza, X si Y nu mai au pretentii, raman cu acelasi salariu si reusesc sa faca fata cu succes.
Intr-adevar, masura de a disponibiliza angajatii cu salarii mari e deplasata, dar nu e intotdeaua dezastruasa.
Dear John,
N-am omis nimic. Din pacate traim in Romania, iar la noi, online-ul inseamna “industrial”. In mult prea putine cazuri (agentii), oamenii de tip “Z” au un cuvant de spus la angajarea lui X sau Y (ca nu s-au angajat pe postul de “patron”), si de si mai putine ori li se acorda timpul necesar sa-i instruiasca. De cele mai multe ori, timpul ii preseaza pe toti 3, iar experienta lui Z il ajuta sa evite fuck-up-urile.
Cum ai concluzionat tu ca lipsa pretentiilor duce la “a face fata cu succes”? Pai asta este exact ideea pe care incerc sa o evidentiez in post-ul asta. Ca nu totul se reduce la bani, si cand ti-o fi lumea mai draga, in plina criza, si vei avea nevoie de un Z care “stia el ce spunea”, nu vei avea de unde sa-l iei. Ca ai preferat 4 maini tremurande in loc de 2 sigure, la acelasi ban. Quantity over quality.
Si deplasata nu e masura de a disponibiliza angajatii cu salarii mari, ci cea de a ii disponibiliza pe cei ce au salarii mari pentru ca au si expertiza necesara.
Ai si tu dreptate, dar in general maestrul Z este lasat sa-si faca alcatuiasca echipa. Intr-adevar, sunt putine cazuri in care ucenicii reusesc sa-si depasteasca maestrii, dar am considerat ca ar fi trebuit amintit si amanuntul acesta.
Fiind sub statutul de ucenici, au ramas cu salariul mai mic si automat in companie. Dar sa nu uitam ca dimantele se gasesc in noroi, iar astfel, seful poate avea norocul ca macar X sa devina un Z fara pretentii , avand in vedere criza existenta.
John, esti mult prea optimist spunand “in general maestrul Z este lasat sa-si alcatuiasca echipa”. Este si el bagat in seama din cand in cand. Mai este pus sa asiste la un interviu (mai mult pentru intrebarile tehnice), dar decizia ii apartine de foarte putine ori.
Treaba cu diamantele in noroi… daca pe un astfel de factor de risc iti bazezi decizia de business, iti meriti falimentul. Exista diamante in noroi, dar trebuie “slefuite”, iar slefuirea lor dureaza ani de zile. Avand in vedere criza, “ani de zile” inseamna mult prea mult. In 2-3 luni s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa iei decizii de business, decat poate de tipul “de unde imi acopar datoriile, ca profitul e zero”.
Ai dreptate in legatura cu optimismul meu si probabil nu are ce cauta in business. Mai degraba am vrut sa fiu realist si gandind inginereste nu am vrut sa te contrazic neaparat, ci sa mai adaug o situatie posibila la ipoteza ta.
Da…si apropo, ce s-ar intampla daca raspunsul la intrebare nu ar fi dingrupul A, ci din grupul B?
Problema este mult mai adanca de atat.Ca romanii si companiile, agentiile in general sunt cum sunt am stabilit deja.Ca ne place cuvantul criza si asta am stabilit(majoritatea se pun in spatele acestor cuvinte doar pentru a intarzia platile sau a profita de bursa,curs valutar,etc.) Tendita repede si prost a inceput de acum cativa ani buni.Si aici ma refer la tot globul… de la jocuri,programe,filme si asa mai departe… totul este facut in stil barbar, taiat cu toporul, plin de buguri.Concluzie… hmm, tu ce zici?
Simona, nu consider ca lucratul din topor este o problema globala. Consider insa ca lipsa de educatie a clientilor in materie de web ii face sa cada in capcana agentiilor/companiilor interesate de rezultate financiare si nu de interesul real al clientului.