Da…si apropo, ce s-ar intampla daca raspunsul la intrebare nu ar fi dingrupul A, ci din grupul B?

Treaba cu diamantele in noroi… daca pe un astfel de factor de risc iti bazezi decizia de business, iti meriti falimentul. Exista diamante in noroi, dar trebuie “slefuite”, iar slefuirea lor dureaza ani de zile. Avand in vedere criza, “ani de zile” inseamna mult prea mult. In 2-3 luni s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa iei decizii de business, decat poate de tipul “de unde imi acopar datoriile, ca profitul e zero”.

Fiind sub statutul de ucenici, au ramas cu salariul mai mic si automat in companie. Dar sa nu uitam ca dimantele se gasesc in noroi, iar astfel, seful poate avea norocul ca macar X sa devina un Z fara pretentii , avand in vedere criza existenta.

N-am omis nimic. Din pacate traim in Romania, iar la noi, online-ul inseamna “industrial”. In mult prea putine cazuri (agentii), oamenii de tip “Z” au un cuvant de spus la angajarea lui X sau Y (ca nu s-au angajat pe postul de “patron”), si de si mai putine ori li se acorda timpul necesar sa-i instruiasca. De cele mai multe ori, timpul ii preseaza pe toti 3, iar experienta lui Z il ajuta sa evite fuck-up-urile.

Cum ai concluzionat tu ca lipsa pretentiilor duce la “a face fata cu succes”? Pai asta este exact ideea pe care incerc sa o evidentiez in post-ul asta. Ca nu totul se reduce la bani, si cand ti-o fi lumea mai draga, in plina criza, si vei avea nevoie de un Z care “stia el ce spunea”, nu vei avea de unde sa-l iei. Ca ai preferat 4 maini tremurande in loc de 2 sigure, la acelasi ban. Quantity over quality.

Si deplasata nu e masura de a disponibiliza angajatii cu salarii mari, ci cea de a ii disponibiliza pe cei ce au salarii mari pentru ca au si expertiza necesara.