Paradoxul romanesc

Discutam in urma cu cateva zile cu Adrian despre cateva proiecte noi din online-ul romanesc si am ajuns amandoi la concluzia ca traim un paradox din care nu ne dam silinta sa iesim. Este destul de probabil ca multi dintre noi sa-l constientizeze, dar foarte putini sa faca alegerea corecta pentru a-l depasi.

Ca romani, ne plangem in continuu – si de multe ori pe buna dreptate – ca suntem cu 10, 20, 30 de ani in urma altor natiuni. Ca tehnologie, ca civilizatie, ca oameni. Si asta e rau.

Pe de alta parte, distanta asta ne pune la dispozitie o cantitate uriasa de informatii si teorii verificate pe care trebuie doar sa le aplicam sau sa construim pe baza lor mai departe. Asta e bine.

De la coexistenta asta a binelui si raului in situatia noastra se genereaza paradoxul in care ne complacem.

De ce spun ca ne complacem? Pentru ca avem prostul obicei sa luam totul de la capat si sa repetam greselile altora in loc sa invatam din ele pentru a alege solutia optima din prima sau din cat mai putine incercari.

Nu trebuie sa reinventam roata. E necesar sa o utilizam in forma in care a fost inventata in noi domeniile in care ar putea fi nevoie de ea. Dar noi nu stim sa facem selectia asta. Din motivul asta, in 1907 Henry Ford “invartea sosele” pe rotile masinilor sale, in timp noi invarteam iobagi pe roata.