Cum iti pastrezi angajatii valorosi?

Se da o agentie ce urmareste tiparul:

  • Proiecte de nivel mic si mediu;
  • Echipa mica spre medie;
  • Dorinta mare de dezvoltare.

Sunt convins ca deja am trasat caracteristicile a 90% dintre agentiile romanesti de web. In multe dintre aceste agentii exista oameni de o valoare incontestabila ce din pacate, dupa o perioada mai mica sau mai mare de activitate decid sa paraseasca agentia fie pentru a trece la o agentie mai mare, fie pentru a deveni freelancers.

Acestia sunt oamenii al caror aport in agentie s-a vazut prin cresterea continua a calitatii proiectelor, prin atragerea mai usoara de clienti de renume (pe baza lucrarilor bune din portofoliu), prin coeziunea mai buna intre membrii echipei grupate in jurul lor.

De ce pleaca?

De ce aleg acestia sa paraseasca agentia? Din punctul meu de vedere, principalele motive sunt:

  • Insuficienta financiara;
  • Atingerea plafonului ca pozitie in companie;
  • Lipsa de proiecte competitive;
  • Sfaturile, sugestiile pe care le ofera sunt trecute cu vederea;
  • (Din pacate) Invidia altor angajati.

Si atunci…

Ce poate face un angajator pentru a-si pastra angajatii valorosi?

In cazul insuficientei financiare solutia este destul de simpla. Ii poti oferi un salariu mai bun? Fa-o. Daca nu esti sigur ca-i poti oferi un venit fix mai mare, ofera-i o suplimentare sub forma unui procent din venitul/profitul agentiei. Aceasta solutie il va motiva sa lucreze mai bine, mai rapid stiind ca eforturile lui se vor regasi direct proportional in suma primita la finalul lunii.

Un angajat serios isi va privi intotdeauna job-ul drept o cariera, si nu o obligatie nine-to-five. El isi va dori mereu sa evolueze si sa ocupe pozitii ce vor reflecta real cunostintele sale. Pornind de la premisele din lista de la inceputul articol, este evident ca in 2-3 pasi se poate ajunge pe ultima treapta a evolutiei in cariera la o firma. Mai sus este patronul. Dar, este obligatoriu ca aceasta sa fie ultima pozitie? Sunt curios, cate agentii iau in considerare conceptul (destul de raspandit pe piata internationala) de junior-partner? Cand angajatul si-a adus contributia sensibil la dezvoltarea firmei timp de 4-5-6 ani, oare nu merita putin mai mult decat o palma pe spate si un “Bravo ma!”?

De asemenea, fa tot posibilul sa ii oferi proiecte competitive. Proiecte unde isi poate pune in valoarea cunostintele nou dobandite. Proiecte unde creativitatea se poate manifesta in liniste. Nu-l ingropa in toate nimicurile. Nu a tras pentru firma ta X ani ca acum sa faca site-uri pentru toate firmele de curatenie, firmele de catering sau de paza si protectie din Romania. Mentine-i “spiritul” treaz, altfel il pierzi cu siguranta.

Si din cand in cand, nu ar fi un lucru rau sa mai pleci urechea la ce are de spus. Experienta pe care a acumulat-o s-ar putea sa aduca un suflu nou afacerii tale, iar ideile lui, s-ar putea dovedi a fi acel “lucky break” de care ai nevoie. In plus, poti fi convins ca se va simti mult mai bine stiind ca este ascultat si el, chiar daca nu toate ideile lui vor fi puse in aplicare. Iar tie, ca patron, nu-ti va pica rangul. Nu vei fi mai putin “boss” daca asculti ce are de zis.

In ce priveste echipa, problema este putin mai sensibila. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca cel mai bun angajat al tau (probabil si pe cea mai buna pozitie din companie), va fi tinta multor atacuri interne. Cu toate acestea, el nu va veni niciodata sa se planga in fata ta. Simtul lui de echipa este mai dezvoltat decat nevoia de a lovi in succesul altora. Pentru asta va trebui sa iti folosesti ochii si urechile pana nu va fi prea tarziu. Elementele negative dintr-o echipa trebuie indepartate urgent si fara prea multe resentimente.

Concluzionand, fa tot ce-ti sta in putere sa-ti pastrezi angajatii valorosi. Ei sunt inima si membrele afacerii tale. Creierul esti tu si tie iti revine responsabilitatea deciziilor oportune.

Anger Management #1: Agentiile de publicitate si design-ul web

Am un cui cu chestia asta si ma roade de mult o intrebare: De ce unele agentii de publicitate au senzatia ca pot realiza si design web? Sunt satul de layout-uri facute de “maestrul nostru din agentie”. Maestrul vostru din agentie e un DTP-ist extraordinar, complet de acord, dar nu-l pune sa “deseneze” un site! De ce?

Pentru ca va bateti joc de client!

Este greu ca atunci cand nu ai un departament specializat de online/web sa iti iei inima in dinti si in loc sa faci rahatul praf, sa apelezi la o terta persoana (agentie sau freelancer) pentru a executa lucrarea? Da, stiu, “toti banii clientului” dau mai bine in buzunar decat “o parte din banii clientului”.

Si mai am un cui cu serviciile de printing, dar asta in episodul 2.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi

Ani de-a randul am subliniat importanta unei comunicari de tip educativ intre agentie si client. Toti cei cu care am intrat in contact au auzit asta din gura mea cel putin o data pe saptamana. Toti cei cu titulatura de “Sales Executive” sau “Client Service”. Pentru 90% am vorbit degeaba. Si nu in fiecare caz datorita deinteresului ci mai degraba datorita unei lipse acute de cunostinte de baza in domeniu.

Conceptul de HR in agentiile mici si medii nu exista, de unde si lipsa de performanta a unor angajati. Sfaturile “batranilor” sunt deseori ignorate de patronaje. Accentul cade brutal si ostentativ pe ideea ca multi bani sunt adusi de multi oameni de sales. Oameni de sales in online, pregatiti temeinic, rar. Oameni de sales pur. Cei mai buni pe care i-am intalnit aveau un background tehnic, iar vechimea i-a ridicat in posturi de coordonare a activitatii ce presupunea si contact direct cu clientul.

Lucrand in agentie nu pot sa nu-mi amintesc de faptul ca putini erau cei ce “ma deranjau” la o tigara pentru a-mi cere o lamurire asupra unei notiuni cu tenta tehnica de care se lovisera recent. Intr-o agentie mica sau medie, este greu sa construiesti o echipa eficienta din oameni ghidati de autosuficienta, din oameni “nine-to-five”.

Toate carentele astea afecteaza negativ speech-ul de sales si capacitatea acestor oameni de a purta o discutie coerenta si utila cu un client. Toate aceste carente afecteaza calitatea brief-urilor ce ajung la departamentele de design si dezvoltare. Toate aceste carente afecteaza comunicarea de tip feedback, iar informatiile ajung la departamentele de care aminteam, nefiltrate, haotic si fara vreun scop precis.

Agentul “profan” nu are cum sa fie puntea de legatura si filtrul comunicarii dintre agentie si client. Nu are prin ce filtru sa treaca posibilitatile de ofertare. Nu are prin ce filtru sa treaca reactiile si cerintele clientului.

Nu-i putem cere clientului sa faca meseria noastra mai bine decat noi, altfel nu am face-o noi pentru el. Trebuie sa-l ajutam sa inteleaga necesitatile lui si modul in care acestea se pot transpune in online. Dar nu o facem.

Cand clientul iti va spune: “X imi face site-ul cu 300 Euro”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “La butonul de limba vreau sa fluture steagul Romaniei”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “Vreau sigla mare”, desi stii bine ca este hidoasa, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi, iar “foamea” generata de criza economica adanceste carentele de comunicare.

Management defectuos, disponibilizari defectuoase

Ok, e criza. Asta e stabilit de mult si repetat de atat de multe ori incat mai am putin si o iau razna. Ce inseamna criza? Mai putini bani de investit, ceea ce se traduce prin proiecte mai putine sau mai ieftine in agentii.

Costurile lunare ale agentiilor raman in continuare la nivelul de dinainte de criza (sau cresc odata cu cresterea costurilor serviciilor contractate), indiferent de situatia economica actuala. In conditiile in care banii incasati sunt din ce in ce mai putini, solutia tipic romaneasca (am exersat-o bine din ’89 incoace) este disponibilizarea angajatilor.

Surpriza vine de la modul incredibil in care se fac disponibilizari in anumite cazuri. Nu voi da nume de agentii sau persoane, insa explicatia in sine este halucinanta.

Cazurile (pentru ca sunt mai multe) sunt cat de cat asemanatoare iar premisele sunt:

  • Grupul A: Unul, doi sau trei dintre angajatii agentiei sunt de prima mana, iar salariile lor sunt de masura experientei;
  • Grupul B: Alaturi de ei, exista o echipa de oameni cu mai putina experienta sau chiar mai putin talent, si ale caror salarii sunt evident mai mici;
  • De unde incep disponibilizarile?

Raspuns: Din grupul A.

Explicatia: “Ne pare rau, stim ca esti bun, dar la momentul actual nu iti mai putem intretine salariul. X si Y (ambii din grupul B) castiga impreuna cat tine.”

Maestrul Z isi ia talpasita, neintelegand cum patronajul a ajuns la concluzia ca el este cel care duce firma de rapa si ca disponibilizarea lui va solutiona problemele financiare.

Logica din spatele deciziei tine de matematica de clasa a 2-a: Cu banii cu care intretineam un om, putem intretine 2.
Spre sfarsitul gimnaziului insa, si in anii de liceu se invata si alte functii, se introduc in ecuatie mai multe necunoscute, ce daca ar fi luate in calcul ar putea duce la o decizie normala:

X si Y din grupul B produc impreuna la fel de mult ca maestrul Z din grupul A, dar cu mai putina atentie la detalii si poate cu mai putin bun gust. Concedierea lui Z nu inseamna numai o reducere a costurilor, dar si o ingropare a calitatii proiectelor ce ies din agentie. Z va fi capabil sa faca fata unui flux redus de proiecte in perioada de criza, livrand in continuare o calitate ridicata. Diferenta e in calitate.

Problema e ca in Romania sunt prea multi “afaceristi” in online al caror calcul se rezuma la impozitul la stat pe luna urmatoare, si nu la veniturile pe urmatorii X ani sustinute prin calitatea lucrarilor. E mult mai usor sa iei o decizie care sa te scoata din rahat azi, decat una care te scoate putin cate putin in fiecare zi, dar nici nu-ti distruge imaginea.

Poate ca unii isi dau seama ca decizia nu este cea mai buna, dar o iau, chiar si asa, in ideea ca atunci cand se vor pune pe picioare, se va mai gasi un Z pe care sa-l angajeze. Chestia e ca Z astia, s-au mai trezit si ei in anii astia de experienta si nu mai pun botul la vrajeli ieftine, echipa inimoasa, “tu esti liderul” si alte astfel de tipuri de gargara. Si tot acesti Z mai discuta intre ei, majoritatea se cunosc. S-ar putea sa nu mai vrea niciun Z sa auda de agentia ta.

Disponibilizezi? Gandeste-te de doua ori. Decizia s-a putea sa atarne mult mai greu decat ai crezut prima oara!