Tag: clienti

Limba romana si atitudinea fata de client

Sunt de parere ca nu suntem (inca) si nu am fost o natie de oameni de afaceri ci mai degraba o natie de comercianti, genul “wam-bam-thank-you-ma’am”. Am pus produsul pe taraba, am tipat de 2 ori, daca pica vreun client, bine, daca nu, ghinion. Pur si simplu nu a mers. Iata de ce mult dupa Revolutie, business-urile adevarate nu-si faceau aparitia, in schimb orasele erau impanzite de tarabe, chioscuri, gherete.

Aceasta atitudine de “afaceri” poate fi observata foarte usor studiind limbajul mioritic de business, construit prin imprumuturi cateodata fondate, alteori nu.

La ce ma refer cand spun asta? Am sa explic prin prezentarea a doua cuvinte din limba engleza uzuala care ne vor lumina asupra complexitatii conceptelor si necesitatii generarii de noi termeni pentru a defini concepte similare, dar diferite in abordarea din mediul de afaceri.

Client and Customer

Desi la prima vedere cele doua cuvinte definesc acelasi lucru, in limba engleza sensul lor este diferit si reda conjunctura si anvergura relatiei de afaceri. Customer este definit ca acea persoana care va achizitiona bunuri sau servicii de la furnizor fara a astepta nimic in plus, cu exceptia unui zambet la livrare, poate. In acelasi timp, client este acela care pe langa bunurile/serviciile primite mentine o legatura stransa cu furnizorul asteptand consultanta, sfaturi, imbunatatiri etc.

De aici s-a nascut si termenul de client service si departamentele din companii care se ocupa de acest aspect. Customer service ar fi reprezentat un act singular care in final ar fi avut sanse mici de a crea loialitate fata de brand/produs, a incuraja promovarea lui prin word-of-mouth (din gura-n gura) si asa mai departe.

Client si cumparator

Identic cu limba engleza, si limba romana ofera cele doua alternative, insa acolo unde limba engleza face diferenta, noi punem semn de egalitate oferindu-le ca sinonime.

Desigur, clientul este perceput ca un “cumparator regulat” de la un furnizor, pe cand a cumpara defineste strict o actiune, iar cumparatorul este cel care o intreprinde, o data sau de mai multe ori. Cu toate acestea, tot sunt date ca sinonime, iar in mintea oamenilor ele reprezinta unul si acelasi lucru. Nu pentru ca i s-ar da o importanta prea mare cumparatorului, ci mai degraba pentru ca tindem sa anulam din sensul si puterea clientului.

Rompetrol are clienti. ‘Bostina & Asociatii’ are clienti. Fata cu chibriturile are clienti. Intr-un final suntem o natie de comercianti cu clienti. Niciun comerciant nu este mai afacerist decat altul. Niciun client nu merita mai multa atentie decat altul. Si totul pornind de la atitudine si metehnele limbajului uzual mioritic. Da-ne doamne cuvinte ca sensul il facem noi.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi

Ani de-a randul am subliniat importanta unei comunicari de tip educativ intre agentie si client. Toti cei cu care am intrat in contact au auzit asta din gura mea cel putin o data pe saptamana. Toti cei cu titulatura de “Sales Executive” sau “Client Service”. Pentru 90% am vorbit degeaba. Si nu in fiecare caz datorita deinteresului ci mai degraba datorita unei lipse acute de cunostinte de baza in domeniu.

Conceptul de HR in agentiile mici si medii nu exista, de unde si lipsa de performanta a unor angajati. Sfaturile “batranilor” sunt deseori ignorate de patronaje. Accentul cade brutal si ostentativ pe ideea ca multi bani sunt adusi de multi oameni de sales. Oameni de sales in online, pregatiti temeinic, rar. Oameni de sales pur. Cei mai buni pe care i-am intalnit aveau un background tehnic, iar vechimea i-a ridicat in posturi de coordonare a activitatii ce presupunea si contact direct cu clientul.

Lucrand in agentie nu pot sa nu-mi amintesc de faptul ca putini erau cei ce “ma deranjau” la o tigara pentru a-mi cere o lamurire asupra unei notiuni cu tenta tehnica de care se lovisera recent. Intr-o agentie mica sau medie, este greu sa construiesti o echipa eficienta din oameni ghidati de autosuficienta, din oameni “nine-to-five”.

Toate carentele astea afecteaza negativ speech-ul de sales si capacitatea acestor oameni de a purta o discutie coerenta si utila cu un client. Toate aceste carente afecteaza calitatea brief-urilor ce ajung la departamentele de design si dezvoltare. Toate aceste carente afecteaza comunicarea de tip feedback, iar informatiile ajung la departamentele de care aminteam, nefiltrate, haotic si fara vreun scop precis.

Agentul “profan” nu are cum sa fie puntea de legatura si filtrul comunicarii dintre agentie si client. Nu are prin ce filtru sa treaca posibilitatile de ofertare. Nu are prin ce filtru sa treaca reactiile si cerintele clientului.

Nu-i putem cere clientului sa faca meseria noastra mai bine decat noi, altfel nu am face-o noi pentru el. Trebuie sa-l ajutam sa inteleaga necesitatile lui si modul in care acestea se pot transpune in online. Dar nu o facem.

Cand clientul iti va spune: “X imi face site-ul cu 300 Euro”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “La butonul de limba vreau sa fluture steagul Romaniei”, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.
Cand clientul iti va spune: “Vreau sigla mare”, desi stii bine ca este hidoasa, nu te supara. Tu l-ai invatat asa.

Clientii din online sunt cei pe care i-am format noi, iar “foamea” generata de criza economica adanceste carentele de comunicare.