99designs is the #1 marketplace for crowdsourced graphic design. We connect 74,507 passionate designers from around the globe with small businesses who need design projects completed. And, we do it in a timely fashion without the usual risk or cost associated with professional design.

Suna fantastic si sunt convins ca pentru multi dintre clientii site-ului, acest marketplace de tip “concursuri de design” este o adevarata afacere. Cu toate acestea, sunt de asemenea convins ca o parte uriasa din clientela site-ului il foloseste exclusiv pentru motivul costurilor reduse, nebalansand calitatea si coerenta conceptelor primite. Ce ma face sa spun asta? Cele 2 testimoniale de mai jos:

“When you hire one designer you’re stuck with their aesthetic and their concept. With 99designs, you get ideas from many different people.”
Valerie Johnson (A primit 36 de propuneri de logo pentru $295.)

“[If I hired a single designer] I would have no guarantee that the actual outcome would have been anywhere near the same.”
Dharmesh Shah (A primit 1335 de propuneri de logo pentru $600.)

Din cele 2 testimoniale pe care 99designs le afiseaza cu mandrie, se poate concluziona extrem de usor ce ii “mana in lupta” pe clienti: cantitate (alegere) si pret redus. Ce este de asemenea important de observat este ca Valerie Johnson este “dezamagita” de faptul ca a alege un designer anume te blocheaza in stilul lui creativ. Sincer, sunt de parere ca tocmai acesta este atuul fiecarui designer, stilul personal ceea ce denota capacitatea lui de a fi original si de a produce lucrari ce se pot diferentia din multime, dar acest lucru nu este important pentru client. Clientul nu te alege pentru ce faci, ci pentru cat faci si pe ce bani.

Pot sa inteleg si fericirea lui Dharmesh Shah. Niciun designer sanatos la cap nu ar fi oferit (nici nu cred ca ar fi putut produce) 1335 de propuneri de logo pentru acelasi proiect, mai ales in banii oferiti. La naiba, nici compatriotii sai care submineaza pietele de licitatie cu produse de calitate cel mult indoielnica la preturi derizorii nu s-ar fi aventurat la un asemenea numar de propuneri+revizii.

Ca sa trag concluzia la care imi doream sa ajung, atata timp cat pietele de tip 99designs nu-si vor corecta politica si nu vor duce in paralel si o campanie de cultura a design-ului, vom asista in continuare la aparitia de proiecte fara identitate. Exista si exceptii, clienti care stiu ce vor si ce sa urmareasca pe perioada competitiei si designeri extrem de talentati care participa, dar mi se pare ca procentul este atat de mic incat se pierde printre uscaturi.

Identitatea nu e un subiect de licitatie in care pretul scade de la mic la derizoriu.

[De ce nu lucrez cu clienti din Romania?] Nu, nu este din ingamfare, ci dintr-un motiv cat se poate de simplu: companiile mici si mijlocii din Romania (ma refer la cele cu capital majoritar romanesc) nu au educatia necesara pentru a sustine un proiect online serios. “Sustine” este cuvantul cheie, pentru ca el sintetizeaza un cumul de factori necesari succesului oricarui proiect online, fie el website de companie, blog sau campanie online, etc.

Continuarea o puteti citi la el pe blog.

Usability failure? Big time!

PS: Asta ca sa nu mai vorbim de broken links.

In concluzie, GreenPixel cauta designer. Arunca o privire pe anuntul lor si daca te simti “corespunzator”, take the shot.

Ii gasesti si pe Twitter la @GreenPixel.

Allow Some Graphic to Bleed into the Content Area
To create a smoother layout with an illustrated wrapper, you should not only put graphics behind the content container but allow some of the illustration to flow over and into the content container. The website shown below is a perfect example.

A cata aparitie este Radule? A 3-a, a 4-a? Felicitari!

De ce facem asta? Nu pentru a ascunde “esecurile”. Nu trebuie considerate esecuri, intrucat la baza lor stau multi factori, de multi ori independenti de designer:

• Ritmul industrial de lucru din unele agentii
• Presiuni si idei impuse de management
• Presiuni si idei impuse de client
• Slaba implementare a proiectului de catre departamentele ce continua lucrul
• s.a.m.d.

O facem pentru ca acest tip de proiecte nu le consideram definitoare pentru aptitudinile si calitatea muncii noastre.

Ce se intampla insa cand un astfel de proiect devine public, si mai mult, subiect de mandrie in comunicatele de presa cum este cazul recent relansatului SensiBlu?

SensiBlu, where are you?

Lasand deoparte aspectele tehnice precum cele 98 de erori de validare, sau amalgamul de keyword-uri din spatele homepage-ului, raman socat de acest pasaj din comunicatul de presa dat de agentia Friends Advertising:

… noul design a fost realizat astfel incat clientii sa poata regasi si in mediul online imaginea deja cunoscuta din farmaciile Sensiblu.

Pe baza citatului de mai sus va invit la un simplu exercitiu. Realizati un screenshot al site-ului, acoperiti cu alb sigla sau eventual inlocuiti-o cu orice alta sigla ce contine albastru si spuneti-mi daca vin se pare ca noua sigla este iesita din context?

Sunt convins ca nu vi se va parea. Deci, online branding = ZERO. Ah, branding-ul nu sta numai intr-o sigla si o paleta de culori. Inseamna si comunicare, atitudine. Ce folos? Totul trebuie sa fie un pachet, iar noul SensiBlu este un esec de imagine.

In acelasi comunicat se spune ca atentia este orientata catre utilizator si ca noua structura raspunde nevoilor clientilor. Ei bine, cum imi raspunde mie cand pentru a efectua banala cautate sunt fortat sa dau un nou click, sa incarc o noua pagina?

Sincer, intamplarea asta ma mira. Acum aproximativ 7-8 ani am avut placerea sa lucrez la una dintre versiunile anterioare ale site-ului si stiu cata atentie am acordat imaginii lui si elementelor de brand. Ma mira pentru ca pe 27 martie, la PR Forum, A&D Pharma a fost prezenta prin PR Manager-ul sau la o sesiune ce dezbatea comunicarea online. Stiu exista oameni interesati si deschisi acolo si ma intreb, din ce cauza s-a ajuns la un asemenea esec cu care SensiBlu se si mandreste?

Nu cunosc autorii website-ului, dar faptul ca lansarea a fost anuntata printr-un comunicat dat de agentia de publicitate Friends si nu de departamentul de PR al A&D Pharma, ma duce cu gandul la faptul ca ei sunt in spatele proiectului.

Inca o data constat cu parere de rau ca daca concluzia de mai sus este corecta, agentiile de publicitate inca nu stiu sa comunice in online si iau domeniul asta ca pe o joaca de copii. Web inseamna mult mai mult decat “flash-uri” si site-uri de campanie la ciocolata sau virale de prost-gust pe YouTube, dar despre asta mai vorbim intr-un nou post.