Prin amabiliatea pe care Cristi Manafu a avut-o de a ma invita, ieri am avut ocazia sa particip la conferinta Webstock 2010. Pentru cei interesati, le recomand sa “scaneze” hashtag-ul conferintei pe Twitter, sigur vor descoperi lucruri interesante si reactii “la cald”.

Din pacate, programul incarcat al zilei nu mi-a permis sa particip decat pana in jurul orei 16:00, asistand la cele 2 sesiuni “largi” si o parte din sesiunea “Communication”. Insotit de Alina Popescu am avut ocazia sa reintalnesc si sa schimb cateva cuvinte cu oameni pe care ii respect si admir foarte mult, cum ar fi Gabriel Udrescu, Alex Negrea si Ciprian Gavriliu.

Am asistat la 3 prezentari excelente de la Marco Kind (CMO, Vodafone Romania), Alexis Bonte (CEO & CO-Founder, eRepublik Labs) si Dragos Manac. Toti 3 stiu foarte bine ce inseamna sa interactionezi si sa implici publicul. M-a impresionat placut prezentarea despre cloud computing a lui Zoli Herczeg (Evanghelist, Microsoft Romania), poate putin prea tehnica pentru o parte dintre persoanele din sala, dar pe mine a reusit sa ma tina conectat.

Prezentarea timida a lui Madalin Vladcu a facut ca lucruri importante si interesante din studiul realizat de Daedalus Millward Brown in retelele sociale sa se piarda datorita lipsei de interactivitate, de unde si reactiile de falsa-surprindere “No shit, Facebook e no. 1?” din sala si de pe Twitterwall. Pacat, dar sunt convins ca va fi o lectie pe care si-o va insusi pentru prezentarile viitoare.

Sesiunea “Communications” a debutat slab, cu o prezentare lenta si dotata cu prea multa incredere in sine din partea reprezentatei sponsorului principal, Lidia Solomon (Director Corporate Communications, Vodafone) urmata de o prezentare pe care o consider un esec total in contextul unei conferinte de social media din parte lui Cornel Cojocaru (Executive Director, Communications Division, BCR). Despre aceste doua prezentari intentionez sa public un post separat in zilele urmatoare intrucat sunt multe lucruri de retinut si invatat din aceste doua “greseli”.

Acesta a fost momentul in care m-am vazut fortat sa ma retrag.

Tin sa mentionez ca organizarea evenimentului a fost de exceptie, Cristian Manafu si al sau Evensys asigurand maximum de calitate participantilor la conferinta, de la program, atitudine, atmosfera pana la “treat-urile” din pauzele conferintei. Daca cineva are dubii in a apela la serviciile Evensys, o singura participare la Webstock l-ar convinge asupra profesionalismului de care acesti oameni dau dovada. Felicitari!

Multumesc inca o data Cristi pentru un eveniment unicat in Romania. Avand in vedere ca sunt la a 3-a participare din tot atatea editii, observ cu usurinta cat creste calitatea de la an la an si nu pot decat sa ma bucur. Observatiile in urma acestei editii au generat o lista de intrebari la care Cristi a confirmat ca va raspunde, iar acest sa-i spunem “interviu” o sa apara in zilele urmatoare, de indata ce Cristi va avea ragazul necesar parcurgerii intrebarilor.

Va invit sa cititi de asemenea 3 articole-reactie la Webstock 2010 (cumva conectate intre ele):

• Webstock 2010: bune si rele (Ionut Oprea)
• Tu stii sa participi la conferinte? (Ioana Anescu)
• Webstock 2010 – live update (Titus, un articol bun de urmarit pentru a simti pulsul evenimentului)

Suntem oameni al caror “job” ne forteaza sa folosim intens limba engleza. Suntem printre acei oameni care preiau “first-hand” cuvintele noi, termeni ca blogging, social media, buzz etc. Putem sa le numim englezisme sau sa credem ca ne aducem aportul la introducerea unor neologisme in vocabularul limbii romane. Neologismele vor fi introduse cu greu si cel mai des vor suferi traduceri ce de multe ori ni se par stupide. Cu siguranta nu voi folosi vreodata adaptari de tipul blogher sau blogar. Imi pare rau, dar suna din topor.

Cu toate acestea, niciunul dintre noii termeni adoptati de romani nu suna la fel de stupid ca traducerea mot-a-mot a expresiei “to make sens”: face sens.

O intalnesc atat de des in ultima perioada – si din pacate la oameni de la care am pretentii si stiu ca sunt capabili sa discearna – incat nu ma pot abtine sa nu trag un semnal de alarma asupra acestui obicei daunator imaginii unui om, mai ales cand acesta vine din mediul comunicarii.

“Face sens” nu are sens.

sens = Inteles, insemnatate, semnificatie, rost, noima

Va invit sa folositi si expresiile “face inteles”, “face insemnatate”. Haideti sa le popularizam pentru ca imi doresc din tot sufletul sa aplic la un “job” in viitorul apropiat, de preferat pe pozitia de “Constructor de sensuri”, sau cu voia dumneavoastra: Sense Developer.

Spor la blogging, cu cap.

PS: Sunt departe de a fi paznicul limbii romane, iar greselile ma urmaresc ca pe orice alt semen al meu, dar haideti sa punem punct utilizarii fara cap si sens al expresiilor de acest tip.

Nu obisnuiesc sa intersectez prea des cele doua blog-uri pe care scriu, acesta si Blogsessive, dar de data aceasta o fac pentru a va supune atentiei un articol pe care l-am publicat cu doar cateva momente in urma: Social Media’s new creed: Power from the people. Articolul (destul de lung de felul sau) dezbate schimbarile de perspectiva/abordare ale celor mai importante platforme sociale ale momentului si in principiu trecerea de la conceptul de “power to the people” la cel de “power from the people”.

Va invit sa-l cititi la link-ul de mai sus si de asemenea, orice opinie este binevenita in comentariile acelui post, fapt pentru care voi inchide comentariile aici.

Nu l-am intalnit de multe ori pe Bobby Voicu, dar de fiecare data cand l-am intalnit mi-a lasat impresia unui om lucid, care pune pasiune in ceea ce face si care vrea sa faca multe lucruri. Drept dovada, lupta pe care o da cu propriul sau proiect, in eterne schimbari: Blogoree, devenit FTW.ro, devenit recent Cica.ro.

Pe 24 iunie, Bobby anunta schimbarea FTW.ro in Cica.ro, pe baza unei platforme originale (in detrimentul vechiului Drigg), mentionand ca aceasta este ultima sa incercare cu acest proiect.

Scriu acest post pentru a-mi exprima atat uimirea cat si dezamagirea, ambele generate de noul produs. M-as fi asteptat ca Bobby, un prieten si fin cunoscator al fenomenului blogging/online de la noi sau aiba poate mai multa rabdare inainte de a face publica noua platforma, poate mai multa rabdare in a o pune la punct, estetic si functional. De ce spun asta? Hai sa o iau punctual:

• Numele este departe de a avea o sonoritate placuta. Suna a “caterinca proasta de coltul blogului”. Cu o asa sonoritate, nu poti dezvolta un brand serios.
• Aspectul grafic al proiectului lasa extrem de mult de dorit, fiind vizibil faptul ca niciun om cu simt estetic in web nu si-a lasat amprenta. De asemenea, amestecul de fonturi, incoerenta meniurilor si optiunilor site-ului ignora multe astepte de user experience si usability.
• Un view-source ne dezvaluie un cod “batran”, tabelar si neingrijit, cu zeci de comentarii lasate de un Dreamweaver ratacit printre template-uri HTML.
• Ca utilizator, dreptul la alegere (odata cu mutarea mea automata in noua baza de date Cica, de la FTW) mi-a fost neglijat total, primind automat emailuri cu liste de articole pe care nu le-am cerut niciodata.
• Si daca nu imi place cum arata si se comporta proiectul, poate imi doresc sa-mi inchid contul. Se pare ca fie nu am voie, fie trebuie sa trimit un mail catre “baietii de la IT” sa ma rezolve.

Acestea sunt doar cateva aspecte remarcate la o scurta privire asupra Cica.ro. Si desi ca orice pasionat de online ii pot intelege si aprecia bunele intentii ale lui Bobby cu acest proiect, nu pot sa nu-mi pun intrebarea: Daca la primele 2 intentii bune, rezultatul nu a fost pe masura, de ce incercam a 3-a oara, cu un produs nefinisat? Un “Beta” trantit langa o sigla (o putem numi sigla?) nu scuza realizarea si nu da valoare dubla intentiei.

Sper sa ma insel, din tot sufletul, de dragul omului din spatele proiectului, care se vede ca depune in continuare efort pentru a comasa o comunitate (sau de a o transfera pe cea din jurul blogului/personalitatii sale) de entuziasti ai blogging-ului, insa cu un astfel de start, nu pot sa prevad un viitor fericit pentru aceasta a 3-a incercare.

Cu toate acestea, va urez succes si sper sa gasiti resursele necesare pentru aducerea proiectului la standardele anului 2010, intr-o industrie in care toti ne mandrim ca suntem ai dracu’ de buni la online, dar rezultatele rar o confirma. Cu mici exceptii, inca parem sa redescoperim perpetuu roata si mereu uitam de finisaje, lasandu-i cate un colt.

Stiu ca este greu in lipsa investitiilor financiare, dar acolo unde acestea lipsesc, trebuie compensat cu investitia timpului. Daca nu dispui nici de una, nici de alta, poate nu e cazul sa pornesti proiectul.

Cred ca site-ul 99designs nu mai reprezinta pentru multa lume o necunoscuta. In cazul in care ma insel, iata un fragment din propria lor descriere:

99designs is the #1 marketplace for crowdsourced graphic design. We connect 74,507 passionate designers from around the globe with small businesses who need design projects completed. And, we do it in a timely fashion without the usual risk or cost associated with professional design.

Suna fantastic si sunt convins ca pentru multi dintre clientii site-ului, acest marketplace de tip “concursuri de design” este o adevarata afacere. Cu toate acestea, sunt de asemenea convins ca o parte uriasa din clientela site-ului il foloseste exclusiv pentru motivul costurilor reduse, nebalansand calitatea si coerenta conceptelor primite. Ce ma face sa spun asta? Cele 2 testimoniale de mai jos:

“When you hire one designer you’re stuck with their aesthetic and their concept. With 99designs, you get ideas from many different people.”
Valerie Johnson (A primit 36 de propuneri de logo pentru $295.)

“[If I hired a single designer] I would have no guarantee that the actual outcome would have been anywhere near the same.”
Dharmesh Shah (A primit 1335 de propuneri de logo pentru $600.)

Din cele 2 testimoniale pe care 99designs le afiseaza cu mandrie, se poate concluziona extrem de usor ce ii “mana in lupta” pe clienti: cantitate (alegere) si pret redus. Ce este de asemenea important de observat este ca Valerie Johnson este “dezamagita” de faptul ca a alege un designer anume te blocheaza in stilul lui creativ. Sincer, sunt de parere ca tocmai acesta este atuul fiecarui designer, stilul personal ceea ce denota capacitatea lui de a fi original si de a produce lucrari ce se pot diferentia din multime, dar acest lucru nu este important pentru client. Clientul nu te alege pentru ce faci, ci pentru cat faci si pe ce bani.

Pot sa inteleg si fericirea lui Dharmesh Shah. Niciun designer sanatos la cap nu ar fi oferit (nici nu cred ca ar fi putut produce) 1335 de propuneri de logo pentru acelasi proiect, mai ales in banii oferiti. La naiba, nici compatriotii sai care submineaza pietele de licitatie cu produse de calitate cel mult indoielnica la preturi derizorii nu s-ar fi aventurat la un asemenea numar de propuneri+revizii.

Ca sa trag concluzia la care imi doream sa ajung, atata timp cat pietele de tip 99designs nu-si vor corecta politica si nu vor duce in paralel si o campanie de cultura a design-ului, vom asista in continuare la aparitia de proiecte fara identitate. Exista si exceptii, clienti care stiu ce vor si ce sa urmareasca pe perioada competitiei si designeri extrem de talentati care participa, dar mi se pare ca procentul este atat de mic incat se pierde printre uscaturi.

Identitatea nu e un subiect de licitatie in care pretul scade de la mic la derizoriu.

Se da o agentie ce urmareste tiparul:

• Proiecte de nivel mic si mediu;
• Echipa mica spre medie;
• Dorinta mare de dezvoltare.

Sunt convins ca deja am trasat caracteristicile a 90% dintre agentiile romanesti de web. In multe dintre aceste agentii exista oameni de o valoare incontestabila ce din pacate, dupa o perioada mai mica sau mai mare de activitate decid sa paraseasca agentia fie pentru a trece la o agentie mai mare, fie pentru a deveni freelancers.

Acestia sunt oamenii al caror aport in agentie s-a vazut prin cresterea continua a calitatii proiectelor, prin atragerea mai usoara de clienti de renume (pe baza lucrarilor bune din portofoliu), prin coeziunea mai buna intre membrii echipei grupate in jurul lor.

De ce pleaca?

De ce aleg acestia sa paraseasca agentia? Din punctul meu de vedere, principalele motive sunt:

• Insuficienta financiara;
• Atingerea plafonului ca pozitie in companie;
• Lipsa de proiecte competitive;
• Sfaturile, sugestiile pe care le ofera sunt trecute cu vederea;
• (Din pacate) Invidia altor angajati.

Si atunci…

Ce poate face un angajator pentru a-si pastra angajatii valorosi?

In cazul insuficientei financiare solutia este destul de simpla. Ii poti oferi un salariu mai bun? Fa-o. Daca nu esti sigur ca-i poti oferi un venit fix mai mare, ofera-i o suplimentare sub forma unui procent din venitul/profitul agentiei. Aceasta solutie il va motiva sa lucreze mai bine, mai rapid stiind ca eforturile lui se vor regasi direct proportional in suma primita la finalul lunii.

Un angajat serios isi va privi intotdeauna job-ul drept o cariera, si nu o obligatie nine-to-five. El isi va dori mereu sa evolueze si sa ocupe pozitii ce vor reflecta real cunostintele sale. Pornind de la premisele din lista de la inceputul articol, este evident ca in 2-3 pasi se poate ajunge pe ultima treapta a evolutiei in cariera la o firma. Mai sus este patronul. Dar, este obligatoriu ca aceasta sa fie ultima pozitie? Sunt curios, cate agentii iau in considerare conceptul (destul de raspandit pe piata internationala) de junior-partner? Cand angajatul si-a adus contributia sensibil la dezvoltarea firmei timp de 4-5-6 ani, oare nu merita putin mai mult decat o palma pe spate si un “Bravo ma!”?

De asemenea, fa tot posibilul sa ii oferi proiecte competitive. Proiecte unde isi poate pune in valoarea cunostintele nou dobandite. Proiecte unde creativitatea se poate manifesta in liniste. Nu-l ingropa in toate nimicurile. Nu a tras pentru firma ta X ani ca acum sa faca site-uri pentru toate firmele de curatenie, firmele de catering sau de paza si protectie din Romania. Mentine-i “spiritul” treaz, altfel il pierzi cu siguranta.

Si din cand in cand, nu ar fi un lucru rau sa mai pleci urechea la ce are de spus. Experienta pe care a acumulat-o s-ar putea sa aduca un suflu nou afacerii tale, iar ideile lui, s-ar putea dovedi a fi acel “lucky break” de care ai nevoie. In plus, poti fi convins ca se va simti mult mai bine stiind ca este ascultat si el, chiar daca nu toate ideile lui vor fi puse in aplicare. Iar tie, ca patron, nu-ti va pica rangul. Nu vei fi mai putin “boss” daca asculti ce are de zis.

In ce priveste echipa, problema este putin mai sensibila. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca cel mai bun angajat al tau (probabil si pe cea mai buna pozitie din companie), va fi tinta multor atacuri interne. Cu toate acestea, el nu va veni niciodata sa se planga in fata ta. Simtul lui de echipa este mai dezvoltat decat nevoia de a lovi in succesul altora. Pentru asta va trebui sa iti folosesti ochii si urechile pana nu va fi prea tarziu. Elementele negative dintr-o echipa trebuie indepartate urgent si fara prea multe resentimente.

Concluzionand, fa tot ce-ti sta in putere sa-ti pastrezi angajatii valorosi. Ei sunt inima si membrele afacerii tale. Creierul esti tu si tie iti revine responsabilitatea deciziilor oportune.

Ok, e criza. Asta e stabilit de mult si repetat de atat de multe ori incat mai am putin si o iau razna. Ce inseamna criza? Mai putini bani de investit, ceea ce se traduce prin proiecte mai putine sau mai ieftine in agentii.

Costurile lunare ale agentiilor raman in continuare la nivelul de dinainte de criza (sau cresc odata cu cresterea costurilor serviciilor contractate), indiferent de situatia economica actuala. In conditiile in care banii incasati sunt din ce in ce mai putini, solutia tipic romaneasca (am exersat-o bine din ’89 incoace) este disponibilizarea angajatilor.

Surpriza vine de la modul incredibil in care se fac disponibilizari in anumite cazuri. Nu voi da nume de agentii sau persoane, insa explicatia in sine este halucinanta.

Cazurile (pentru ca sunt mai multe) sunt cat de cat asemanatoare iar premisele sunt:

• Grupul A: Unul, doi sau trei dintre angajatii agentiei sunt de prima mana, iar salariile lor sunt de masura experientei;
• Grupul B: Alaturi de ei, exista o echipa de oameni cu mai putina experienta sau chiar mai putin talent, si ale caror salarii sunt evident mai mici;
• De unde incep disponibilizarile?

Raspuns: Din grupul A.

Explicatia: “Ne pare rau, stim ca esti bun, dar la momentul actual nu iti mai putem intretine salariul. X si Y (ambii din grupul B) castiga impreuna cat tine.”

Maestrul Z isi ia talpasita, neintelegand cum patronajul a ajuns la concluzia ca el este cel care duce firma de rapa si ca disponibilizarea lui va solutiona problemele financiare.

Logica din spatele deciziei tine de matematica de clasa a 2-a: Cu banii cu care intretineam un om, putem intretine 2.
Spre sfarsitul gimnaziului insa, si in anii de liceu se invata si alte functii, se introduc in ecuatie mai multe necunoscute, ce daca ar fi luate in calcul ar putea duce la o decizie normala:

X si Y din grupul B produc impreuna la fel de mult ca maestrul Z din grupul A, dar cu mai putina atentie la detalii si poate cu mai putin bun gust. Concedierea lui Z nu inseamna numai o reducere a costurilor, dar si o ingropare a calitatii proiectelor ce ies din agentie. Z va fi capabil sa faca fata unui flux redus de proiecte in perioada de criza, livrand in continuare o calitate ridicata. Diferenta e in calitate.

Problema e ca in Romania sunt prea multi “afaceristi” in online al caror calcul se rezuma la impozitul la stat pe luna urmatoare, si nu la veniturile pe urmatorii X ani sustinute prin calitatea lucrarilor. E mult mai usor sa iei o decizie care sa te scoata din rahat azi, decat una care te scoate putin cate putin in fiecare zi, dar nici nu-ti distruge imaginea.

Poate ca unii isi dau seama ca decizia nu este cea mai buna, dar o iau, chiar si asa, in ideea ca atunci cand se vor pune pe picioare, se va mai gasi un Z pe care sa-l angajeze. Chestia e ca Z astia, s-au mai trezit si ei in anii astia de experienta si nu mai pun botul la vrajeli ieftine, echipa inimoasa, “tu esti liderul” si alte astfel de tipuri de gargara. Si tot acesti Z mai discuta intre ei, majoritatea se cunosc. S-ar putea sa nu mai vrea niciun Z sa auda de agentia ta.

Disponibilizezi? Gandeste-te de doua ori. Decizia s-a putea sa atarne mult mai greu decat ai crezut prima oara!

Curios din fire cum sunt, ma macina un gand. Cum vede lumea ideea de a lucra pro bono? Pentru cei ce nu sunt familiari cu termenul, pro bono este varianta scurta a latinescului “pro bono publico”, tradus ca “pentru binele public”. Cu alte cuvinte, cum vedeti ideea de a lucra din convingere, fara recompense financiare, la un proiect.

In principiu, intrebarea se adreseaza oamenilor de web, fie el design, development sau web copywriting, dar este deschisa tuturor.

As aprecia raspunsurile voastre prin comentarii cat mai sincere si detaliate (nu lansez intrebarea pentru a judeca pe cineva), precum si un vot in poll-ul urmator:

Este posibil ca cei ce primesc acest articol prin feed-ul RSS sa nu vada poll-ul activ. Va rog sa vizitati site-ul pentru a vota.

PS: Poti suna un prieten, sau mai bine, trimite-l aici sa raspunda si el.

Discutam in urma cu cateva zile cu Adrian despre cateva proiecte noi din online-ul romanesc si am ajuns amandoi la concluzia ca traim un paradox din care nu ne dam silinta sa iesim. Este destul de probabil ca multi dintre noi sa-l constientizeze, dar foarte putini sa faca alegerea corecta pentru a-l depasi.

Ca romani, ne plangem in continuu – si de multe ori pe buna dreptate – ca suntem cu 10, 20, 30 de ani in urma altor natiuni. Ca tehnologie, ca civilizatie, ca oameni. Si asta e rau.

Pe de alta parte, distanta asta ne pune la dispozitie o cantitate uriasa de informatii si teorii verificate pe care trebuie doar sa le aplicam sau sa construim pe baza lor mai departe. Asta e bine.

De la coexistenta asta a binelui si raului in situatia noastra se genereaza paradoxul in care ne complacem.

De ce spun ca ne complacem? Pentru ca avem prostul obicei sa luam totul de la capat si sa repetam greselile altora in loc sa invatam din ele pentru a alege solutia optima din prima sau din cat mai putine incercari.

Nu trebuie sa reinventam roata. E necesar sa o utilizam in forma in care a fost inventata in noi domeniile in care ar putea fi nevoie de ea. Dar noi nu stim sa facem selectia asta. Din motivul asta, in 1907 Henry Ford “invartea sosele” pe rotile masinilor sale, in timp noi invarteam iobagi pe roata.

Tema abordarii unui blogger a fost subiect de discutie in una dintre sesiunile PRForum. Ulterior, invitat fiind la eveniment, Alex Negrea a scris si el despre abordarea bloggerilor.

Cum nu eram unul dintre participantii sesiunii respective, nu m-am pronuntat, dar profit de blog pentru a o face.

Vorbind despre oamenii de PR si metodele de abordare a bloggerilor, in randul celor din urma se manifesta o oarecare reticenta fata ce tehnicile de comunicare folosite de catre PR-isti, reticenta in mare parte indreptatita.

Chiar in timpul evenimentului, o doamna participanta punea intrebarea:

Dar cum putem sta sa personalizam un mailing list de cateva sute de adrese

Raspunsul este foarte simplu. Cand este vorba de bloggeri uiti de mailing list.

Cel mai puternic atu al bloggerilor este “personalitatea”, tonul unic pe care il dau textelor publicate. In jurul acestui “ton” se strang cei ce le urmaresc activitatea. In jurul acestui “ton” se desfasoara orice activitate de comunicare, fie ca porneste de la blogger, sau se indreapta spre blogger.

Ai de dat un comunicat? Vrei sa prezinti o realizare, un produs? Vorbeste pe limba blogger-ului. Vorbeste-i asa cum si el vorbeste celor care-l asculta.

De ce ar fi bloggerii “mai cu mot”?

Spre diferenta de media clasica, bloggerii strang in jurul lor un public mai clar definit. Nu vrei sa trimiti un comunicat unui blogger daca publicul lui nu este in target-ul tau. Cu siguranta comunicatul tau va sfarsi in “Trash” sau “Spam”.

De ce sa nu ii punem in mailing list?

Pentru ca cei care pot contribui real la campania ta de comunicare nu sunt atat de multi incat sa nu iti poti rupe putin din timpul tau pentru a-ti personaliza mesajul.

Blogging-ul in Romania este inca un teren virgin. Cu cateva exceptii, se paseste incet si nesigur. Exceptiile sunt cei care au reusit sa straga in jurul lor majoritatea publicului, sau majoritatea publicului care conteaza.

A trimite un comunicat identic la 50 de bloggeri inseamna a aborda poate de 25 sau 50 de ori acelasi public, in conditiile in care masa de urmaritori a unuia sau a doi dintre acesti bloggeri, se confunda cu masa de urmaritori celorlalti 48 sau 49.

Tinteste unde conteaza. Personalizat.

Atinge bloggerul unde il doare!

Citeste-i blog-ul. Urmareste-i comentariile. Vezi ce-i trezeste interesul. De cele mai multe ori, relatia cu publicul sau este cel mai important lucru pentru un blogger. De la aceasta relatie deriva toate celelalte beneficii: trafic, advertising si bani, faima, etc.

Vrei sa-i atragi? Ofera-i ceva la schimb. Ajuta-l sa-si imbunatateasca relatia cu publicul sau ofera-i un castig financiar daca obiectul comunicarii tale nu intra in sfera non-profit.

Bloggeri nu stabilesc relatii cu companii

Daca tu angajat S.C. MegaFirma S.R.L. este irelevant pentru un blogger. Succesul comunicarii sta in felul in care tu, Gigel d’Piar, reusesti sa stabilesti o punte comuna cu el la nivel personal. Prezinta-te inainte de toate si fa-o in cel mai uman mod cu putinta. Ti se va raspunde cu aceeasi moneda.

Dupa PR Forum 2009, multi dintre oamenii de PR au remarcat faptul ca bloggerii nu sunt “baietii aia rai din online care te calca in picioare cu orice ocazie”.

Tot ce trebuie este sa stii cum sa-ti adaptezi mesajul la fiecare in parte, iar asta, e treaba ta ca om de PR.